Mitul lui Sisif

Sisif, fiu al lui Eol, zeul stăpân al vânturilor, este întemeietorul oraşului Corint, care în vremuri străvechi se numea Efrya. Nimeni în toată Grecia nu se putea măsura în viclenie, şiretenie ăi isteţime cu Sisif, el a contribuit la dezvoltarea navigaţiei şi a comerţului, însă s-a dovedit a fi avar şi înşelător, violând legile ospitalităţii prin uciderea călătorilor care-i cădeau în mână. Datorită şireteniei, acesta strânsese bogăţii fără număr în Corint şi faima despre comorile lui se răspândise până departe. Aegina, fiica lui Asope, a fost răpită de Zeus Tatăl, uimit de această dispariţie, i s-a plâns Iui Sisif. Acesta, care ştia de răpire, i-a făgăduit lui Asope să-i spună totul, cu condiţia ca el să dea apă citadelei Corintului. Nu s-a temut de fulgerele cereşti şi a ales binecuvântarea apei.Pentru că nu a ştiut să păstreze tăcerea cu privire la răpirea Aeginei de către Zeus, acesta din urmă i-a ordonat lui Thanatos, zeul morţii, să îl înlănţuiască pe Sisif în Tartar. Când Thanatos, întunecatul zeu al morţii, veni la el să-l ia în trista împărăţie a lui Hades, Sisif, care presimţise acest lucru, încearcă să îl păcălească pe Thanatos, cerându-i să îi arate cum funcţionează lanţurile care îi erau dedicate. Spre uimirea tuturor , Thanatos cade în capcană şi rămâne înlănţuit în Tartar.

Din clipa aceea, pe pământ nu mai muri nimeni. Nicăieri nu se mai făceau înmormântări bogate şi nu se mai aduceau nici jertfe zeilor din împărăţia subpământeană. Rânduirea pe care Zeus o statornicise pe pământ fusese incălcată. Atunci Zeus, stăpânul tunetelor, îl trimise la Sisif pe Ares, puternicul zeu al războiului. Acesta îl eliberă din lanţuri pe Thanatos care îi smulse lui Sisif sufletul şi-l duse în împăraţia umbrelor celor morti. Dar şi acolo, Sisif cel şiret ştiu să iasă din incurcătură. El îi spusese soţiei să nu-i îngroape trupul şi să nu aducă jertfe zeilor subpământeni. Aceasta îi îndeplini dorinţa. Hades şi Persefone aşteptară mult şi bine jertfele de înmormântare, dar zadarnic. În cele din urmă, Sisif se apropie de tronul lui Hades şi-i zise stăpânitorului împărăţiei morţilor:

- O, stăpâne al sufletelor morţilor, mare Hades, tu care eşti deopotrivă de puternic cu Zeus, lasă-mă să plec pe pământul plin de lumină. Voi porunci soţiei mele să-ţi aducă jertfe bogate şi apoi mă voi întoarce în împărăţia umbrelor. Astfel îl amăgi Sisif pe marele Hades, care îi dădu drumul pe pământ. De bună seamă, Sisif nu se mai întoarse în împărăţia lui Hades, ci rămase în palatul lui falnic, unde se ţinea de vesele ospeţe, bucuros că e singurul dintre muritori care izbutise să se întoarcă din întunecoasa împărăţie a umbrelor. Hades se mânie nespus şi-l trimise din nou pe Thanatos să-i aducă sufletul lui Sisif. Zeul morţii se duse la palatul celui mai şiret dintre muritori, pe care-l găsi la un ospăţ îmbelşugat. Zeul morţii, pe care-l urăsc atât oamenii cât şi zeii, îi smulse sufletul lui Sisif care zbură pentru totdeauna în împărăţia umbrelor. Pentru îndrăzneala de a se socoti mai isteţ şi mai viclean decât zeii, Sisif a fost condamnat pe veşnicie să împingă un bolovan uriaş până aproape de vârful unui deal, fără a reuşi să atingă vârful. Imediat ce Sisif pare că îşi termină cazna, bolovanul o ia la vale, iar munca trebuie luată de la capăt.