Neglijența în medicină, și urmările ei

1. Introducere:

Bioetica reprezintă studiul sistematic al moralei, mai exact al principiilor de comportament. Această ramură se manifestă pe un câmp de studiu științific sistematic și interdisciplinar, având o abordare teoretică și practică în ceea ce privește problemele morale generate de medicină și de științele vieții în raport cu omul. Plecând de la această premisă, voi întocmi o lucrare în care voi expune un caz din care voi extrage idei ce țin de moralitate, pentru a releva problemele pe care cadrele medicale le generează prin fapte sau emoții. Vom explora urmarile pe care le poate avea o abordare medicală eromată și modul în care aceasta se manifestă în deciziile pacienților dar și la nivelul de încredere în ceea ce reprezintă sistemul medical.

In scopul surprinderii celor deja menționate, mi-am propus să relatez experienta care marchează o fisură în sistemul medical.

Ne referim la medici ca la supereroii care salvează viețile, iar de cele mai multe ori, chiar așa stau lucrurile. Astazi, însă, voi ilustra un caz real care a marcat vietile unor oameni prin neglijența altora. Voi pune accent pe trăsăturile morale, pentru a ajunge mai târziu să trag concluziile care să arate dacă în sistemul medical regăsim elemente duale, ca o ”moneda cu doua fete”, care constituie un aspect ce poate pune în evidență care sunt punctele slabe dar și care sunt schimbarile ce ar trebui să fie facute .

Lucrarea pe care doresc să o pun în scenă, își va face debutul prin schițarea unei întâmplări care va scoate în evidență gradul de responsabilitate și de empatie de care unii medici dau dovadă, mai mult sau mai puțin, și a modului în care viața unui pacient depinde de cele mai multe ori de un diagnostic corect. Pentru a atinge subiectele propuse, voi expune interviul pe care l-am luat doamnei Lazăr, în vârstă de 51 de ani, care ne va povesti experiența traumatizantă, care a facut ca unul din copiii ei să piardă lupta cu viața la numai 10 ani. Ștefan, suferea de o meningită virală care a început să prezinte simptome greu de suportat, mai ales pentru un copil. Boala i-a fost fatala într-un interval de timp foarte scurt în care acesta nici nu a apucat să-și înțeleagă afectiunea cu care se lupta. Medicii care s-au ocupat de cazul său au fost împarțiți pe două tipologii, relația părinților cu medicii fiind și ea una duală. Doresc să precizez că vom extrage din acest interviu esența a două tipare morale, a două cadre medicale distincte, oameni înainte de toate, ce se regasesc și astăzi în multe din spitalele de stat.