O rațiune cuprinsă de vertij - Jacqueline Russ

Introducere

Aceasta mica lucrare inceraca sa ne aratea metamoroza Europei si a oamenilor ei prin dezvoltarea si revolutionarea stiintelor.

Autorul aduce in scena argumente destul de plauzibileimbinindu-le cu nume remarcabile din istoria universului cultural-stiintific.

Sint descrise atit stiintele exacte cit si cel umanistice,fiecare dintre acestea avind apogeul si regresul lor in propria autodefinire si autodezvoltare.

Prin intermediul acestei lucrari ,autorul arata in ce conditii si in ce circumstante a fost realizata dezvoltarea lumii si a atributelor ei.

Este o lucrare destul de convungatoare,din punct de vedera al argumentelor aduse in favoarea schimbarii universului sub influenta revolutiilor stiintific.

Sint caracterizate etapele vietii ratiunii si a decaderilor ei,de asemenea seint redate si cauzele acestor decaderi si inaltari a ratiunii umane.

In opinia mea lucrarea de fata este o lucrare destinata celor care isi doresc sa pluteasaca in universul dezvoltarii ratiunii culturale sub aspectul stiintei in cadrul unui vertij.

Prima jumatate a sec XX

Freud sau zdruncinarea definitiei clasice a omului si criza subiectului uman .

Tot despre ce se vorbeste in fragmentul dat se rezuma la analiza psihicului uman,aceasta find reprezentata de Psihanaliza lui Freud,care dupa anii 1950 isi face o intrare furtunoasa in rindurile stiintei ,modelind astfel mentalitatile.

Psihanaliza ne arata ca inconstientul este chiar psihicul ,esenta acestuia ,iar cele aflate in adincimea vietii psihice ii scapa omului. Prin importanta pe care o da acestei zone de umbra,inconstientului. Freud zdruncina conceptia carteziana asupra individului si se distanteaza de conceptiile clasice despre ea.

Daca in Antichitate Omul era un animal rational ,ce se supune legilor naturii ,apoi urmind calea ratiunii el se defineste drept zoon politikon,atunci in modernitate ,Descartes aduce o noua infatisare a omului si anume identificindu-l cu un subiect ginditor ,nasterea istorica a acestuia fiind exprimata da formula cogito ergo sum,prin care omul se arata transparent de el insusi si fata de propria lui esenta.

Freud strica ideile clasice referitor la faptul ce este omul,si aduce in scena noi conceptii si noi teorii care se bucura de succes prin rindurile tuturor opiniilor despre finta umana si proprietatile acestuia.

Freud se preocupa de temeiurile complexe ale constiintei noastre si faureste imaginea moderna a omului care se inseala pe sine si este prada unor motivatii inconstiente. Subiectul uman este altceva decit ceea ce sesizeaza el despre el insusi. Omul se inseala asupra lui insusi iar rezultatele constiintei clare sint doar iluzii. Omul nu mai este stapin pe imperiul sal launtric ,vointa isi pierde rolul de judecator menit sa hotarasca asupra pasiunilor si dorintelor,sa le stapineasca,demascata fiind de noua sihologie.

Datorita lui Freud este anihilata notiunea de atotputernicie a individului. Omului ii este propriu inconstientul in aceeasi masura ca si constiinta:aici se gaseste revolutia copernicana pe care Freud a tinut s-o sublinieze.

Freud scoate la lumina irationalul profund ,pe care ratiunea nu-l va putea niciodata stapini cu adevarat,afar ,poate de constructiile subrede ale culturii si ale civilizatiei ,sortite fatalitatii inerente modului lor de a fi.

Criza ratiunii stiintifice

Fizica

La inceput de veac ,stiinta cunoaste un progres international. Mai mult decit in secolul XIX-lea,ratiunea stiintifica este europeana,nu doar nationala. Inca din secolul al XVII,printr-un Mersenne,savant francez apropiat de Descartes ,a organizat Europa stiintifica ,a carei stinta n- incetat sa se dezvolte si sa se manifeste peste hotarele bastinei.

In prima treime a secolului al XX-lea ,determinismul absolut devine tot mai complex si este adesea pus in in discutie,in timp ce ratiunea aceepta tot mai usor dezordinea,intimplatorul,indeterminarea.

Determinismul intra intr-o criza profunda intr-un moment cind pina si notiunea de lege absoluta ,atit de indragita de ozitivisti,da tot mai mult inapoi. Se ajunge astfel la esecul determinismului mecanicist al lui Laplace,al posibilitatii de prevedea in mod exact evolutia unei particule.

Primele decenii ale veacului sint un moment privelegiat in dezvoltarea fizicii ca stiinta,in care sint rasturnate perspectivele fizicii :pun in discutie anumite certitudini ale stiintei si duc la remanierea ratiunii,care avea sa deschida spre ceea ce este aleatoriu si dezordine in lumea fenomenelor.