Omul

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române omul este definit ca “ființă superioară, socială ce se caracterizează prin gândire, limbaj articulat, cu o poziție verticală a corpului și creierul deosebit de dezvoltat ce permite efectuarea a diferite activități. Persoană integră, care întrunește calitați morale deosebite și care se remarca prin cinste si corectitudine.” Biologii consideră că toți oamenii de azi sunt membri ai aceleiași subspecii numite Homo sapiens sapiens. Oamenii sunt denumiți „rasa umană”, iar membrii săi sunt cunoscuți ca „oameni” sau „ființe umane”. Oamenii moderni au evoluat în timp, acest lucru ducând la apariția raselor moderne, aceștia difereau doar prin amănuntele biologice cu rol adaptativ care dadeau un aspect diferit raselor(de exemplu: forma părului, culoarea pielii, trăsăturile faciale, etc.). Omul se dezvoltă si descoperă uneltele, utilajele din os, corn și fildeș capată o pondere deosebită din aceste materiale producându-se unelte eficiente : harpoane și vârfuri de suliță, ceea ce atrag o vânătoare mult mai eficientă. La nivel cultural omul descoperă și dezvoltă arta. Complexitatea acesteia ducând la o separarea a omului modern de predecesorii săi.

Oamenii sunt ființe vii, înzestrate cu inteligență. Cu timpul oamenii s-au dezvoltat învațând să beneficieze de resursele și bunurile pe care natura i le oferă pentru a-și satisface trebuințele personale, devenind deosebiți de celelalte viețuitoare printr-o serie de facultăți deosebite: comunicare, citire, scriere, cunoaștere, ocupații artistice. Oamenii sunt singurele ființe care se pot gândi la planificarea viitorului, la păstrarea sănatații, la protejarea mediului înconjurator. Omul este o ființa morală, el fiind capabil să deosebească binele de rău, să respecte normele și valorile morale, etc. Omul este o ființa morală înzestrată cu rațiune și își poate stabili un scop în viață ceea ce reprezintă un fel de supraviețuire.

Pe tema existenței umane și a naturii umane s-au construit diferite ipoteze de-a lungul timpului. Întrebările cu privire la ființa umană a trezit interesul religiei, artei, filosofiei și științei. Preocuparea omului pentru a se putea cunoaște pe sine este una permanentă. Discipline precum istoria, biologia, filosofia se axează pe cercetarea fie a evoluției omului de-a lungul timpului, fie a corpului uman, fie a comportamentului omului în societate, dar deși aceste discipline studiază omul, oferă doar lucruri limitate. Filosofia a încercat îndelung să studieze problematica asupra existenței omului încercând să ofere răspunsuri la întrebarile : Ce este omul? de unde provine? de ce traiește? Filosofia a fost creata de om, despre om și pentru om. O problema centrală a filosofiei o constituie explicarea și înțelegerea ființei umane. Omul devine om deoarece stăpânește lucruri, le masoară, le dă un chip și le umanizează. Constantin Noica afirmă că : “(…) Prin om, filosofia gândește umanul dincolo de el (…) dar în jurul omului pivotează totul. Ceea ce este absurd la cei care cer simplă libertate pentru buna dezvoltare a omului e că își închipuie a știi ce este omul; când de fapt omul e ceva care se definește neîncetat.” Autorul spune că omul nu poate fi definit prin știință, dar el este în centrul universului și este un element important al acestuia.

Încă din antichitate omul și-a pus întrebari referitoare la originile sale sau la natura sa. Omul este un subiect de interes pentru întregul spectru al științelor. El rămâne un subiect deschis și toate defectele date lui alcătuiesc un tablou tot mai complex și mai contradictoriu în care sunt lumini si umbre, frumusețe și urâțenie, bunatate și răutate omul devenind astfel, așa cum spune Gabriel Marcel, “o problema pentru om”. Omul și natura umană reprezintă una din problemele importante ale filosofiei. Prin natura umană înțelegem tot ceea ce este comun oamenilor. Etimologic, termenul de “natură” provine din limba latină, din verbul “nascor”, a naște, iar prin natură umană întelegem ceea ce este comun tuturor oamenilor. Locul omului și natura acestuia în societate și chiar în univers, cunoasterea, dreptatea, libertatea, etc. reprezintă teme care pot fi interpretate doar în legatura cu omul deoarece doar el poate influența aceste lucruri. Asfel, filosoful Immanuel Kant încercând sa raspunda la întrebarea “ce este omul?” a identificat trei lucruri care vizau : cunoșterea, morala și relația cu divinitatea. Această este o întrebare la care se reduc aproape toate celelalte prebleme ale filosofiei.