Platon și Aristotel

1. DIALOGURILE LUI PLATON

Platon se trage dintr-o familie ilustra, aristocratica, una din familiile conducatoare ale Atenei. Tatal sau, Ariston, este din neamul lui Codros, iar mama, Peristone, descinde dintr-o familie înrudita cu Solon. Varul sau este oligarhul Critias, conducatorul radicalilor în timpul celor 30 de tirani (404-403 î.e.n.).

Platon are parte de o instruire conform rangului sau social, în domeniile gramaticii, muzicii, gimnasticii si picturii. Decisiva în maturizarea sa este întâlnirea tânarului aristocrat cu Socrate (407 î.e.n.), al carui elev devine.

Statutul sau social îi promite o cariera de politician de frunte, dar epoca sumbra a Atenei, politica abuziva si luptele interne si externe ale acelor vremuri, l-au dezamagit, îndepartându-l de viata de politician. La vârsta de 28 de ani, Platon a trait cu o intensitate usor de înteles moartea maestrului si prietenului sau Socrate, sub bagheta caruia tânarul si-a început studiile.

Dupa moartea dascalului sau, tânarul cirac Platon, pleaca din Atena si duce timp de 12 ani o viata de peregrin. Calatoreste la Megara, Italia meridionala si în Sicilia, continuându-si studiile în domeniul culturii popoarelor contemporane si matematicii, faurindu-si propriul sau sistem de gândire.

Lucrând la edificiul sau teoretic, se gândeste mereu sa încerce aplicarea organizarii sociale din care descinde. Împlinind vârsta de 40 de ani, Platon pune capat peregrinarilor si se instaleaza în celebra gradina cu platani, a miticului erou Academos (Hecademos), protectorul Aticii, deschizând aici o scoala ce avea sa primeasca numele de Academie.

Asemenea lui Socrate, neobositul gânditor al esentelor, Platon, cel mai destoinic dintre discipolii sai, si-a consacrat viata întrebându-se si raspunzându-si neostenit. Spre a informa posteritatea despre dialogurile sale cu sine si a-i angaja si pe altii în opera practica împreuna cu el, acesta le-a consemnat într-un numar de 28 sau 29 de texte , carora, fiind poet si dramaturg, le-a dat înfatisarea de convorbiri cu altii (dialoguri).

Multe dintre dialogurile sale îl au ca principal personaj pe Socrate, fiul unui lucrator în piatra, un simbol al filosofiei ce se numarase poate si el printre fauritorii miracolului de marmura.

În Agora, spatiu al întâlnirilor, convorbirilor si cadru de inspiratie a unor adevarate dezbateri de idei, unde se înfruntau pacatele si virtutile neastâmparatului popor elen, s-a nascut cultul Frumosului, Binelui si Dreptatii, armonizate într-un tot unitar : Dragostea de Adevar.

De-a lungul timpului s-au transmis 36 de scrieri sub numele lui Platon, dintre care însa, critica a catalogat unele drept îndoielnice („Dialoguri suspecte”) , iar altele drept neautentice („Dialoguri apocrife”) .

Cu exceptia celor 13 „scrisori” si a câtorva „definitii”, toate aceste scrieri sunt redactate sub forma unor dialoguri fictive, în care Platon nu apare niciodata ca partener de discutie, evidentiind astfel, caracterul procesual de cautare a Adevarului. Practic, dialogurile sunt marturiile evidente ale unei îndelungate discutii ale filosofului cu sine însusi, care începute la tinerete, 50 de ani mai târziu sunt sfârsite în aceeasi maniera filosofica, fara a oferi un raspuns definitiv, ci numai argumente si contraargumente în jurul solutiei de care se simte atasat.

Dupa unii cercetatori , Dialogurile lui Platon se împart în 4 categorii :

1. Dialoguri timpurii („socratice”), care au in prim-plan problema esentei virtutii : Apararea lui Socrate, Criton, Ion, Euthyphron, Lahes, Charmides, Lysis si Protagoras ;

2. Dispute cu sofismul : Gorgias, Euthydemos, Cratylos, Menon, Republica (Cartea I) ;

3. Teoria Ideilor si filosofia sociala : Symposion (Banchetul), Phaidon, Republica (Cartile II-X), Theaitetos, Parmenide, Phaidros ;

4. Opere târzii : Sofistul, Omul politic (Politicus), Philebos, Timaios (Filosofia naturii), Critias, Nomoi.

Platonicianul român Ion Banu ne propune o clasificare structurala a dialogurilor lui Platon, ca parte a procesului de formare si modificare a liniei teoretice generale a platonismului, respectiv a Teoriei Ideilor :

1. Dialogurile primei faze structurale , împartite la rândul lor în 3 subgrupe :