Postfeminismul

Abstract

This article describe the Post-feminism and presents all his forms, an reaction against some perceived contradictions and absences of second-wave feminism . The main focus of the article is to identify the trends that postfeminist media promotes as the new values of today’s women. The term post-feminism is ill-defined and is used in inconsistent ways. However, it generally connotes the belief that feminism has succeeded in its goal of ameliorating sexism, making it fundamentally opposed to the third-wave intention of broadening feminist struggles.

Keywords : the independent woman , woman’s movement, the beauty complex, , backlash, labels.

Ca o introducere, voi relata câteva pareri în ceea ce priveşte feminismul, culese de Simona Drăgan. Istoria teoriilor cu şi despre femei conţine poziţii atât de diferite, începand chiar cu întrebarea : „ Ce este o femeie? ”, răspunsul oscilând astăzi între două postulate : cel istorico- social, pe de alta parte şi cel esenţialist dar combinat cu postulatul socio- istoric, pe de alta. Mai exact, feministele oscilează între afirmaţia din 1949 a Simonei de Benevoir , Nu ne naştem, ci devenim femei, şi varianta ei colectivă şi totalizatoare de mai târziu , Ne naştem şi devenim femei. Urmărind istoricul feminismului, Elaine Showlater distinge trei etape a emancipării femeilor: imitarea tradiţiei dominate , protestul şi lupta pentru drepturile femeilor, şi în sfârşit căutarea unei noi identităţi şi descoperirea de sine.

Aşadar, trecând la subiectul ce il voi prezenta: postfeminismul, o definiţie succintă ar fi că postfeminismul este un termen creat de către mass-media anilor ’90 şi generalizat ca etichetă pentru ceea ce mass-media consideră că ar fi tendinţa mişcării femeilor după feminismul valului al doilea. Despre postfeminism, se poate vorbi abia începând cu ginezica, aşadar după pătrunderea poststructuralismului în teoriile feministe. Acest moment anti-esenţialist reprezintă o despărţire de feminismul tradiţional, întrun moment triumfalist al Teoriei, recunoscută astăzi pentru interesele sale inter- şi trans-disciplinare, dar mai ales pentru capacitatea de continuă detaşare şi analiză ideologică precedentelor etape

Deşi nu vorbim despre antifeminişti, postfeminiştii consideră că al doilea val a atins scopurile urmărite şi critică scopurile urmărite de al treilea val. Unii postfeminişti sunt de parere că feminismul nu mai este relevant pentru societatea de astăzi. Termenul a fost folosit pentru prima dată în articolul Voices of the Post-Feminist Generation de Susan Bolotin, scris în 1982 şi publicat în New York Times Magazine , care cuprindea o serie de interviuri luate unor femei care erau de acord, in mare m cu ţelurile feminismului, dar care nu se declarau feminist. Unele feministe contemporane consider că feminismul susţine, pur şi simplu , că femeile sunt oameni, iar postfeministele dau impresia că egalitatea între sexe a fost obţinută şi că acum feministele se pot concentra pe altceva.

Postfeminismul, totuşi nu înseamnă că feminismul este pe sfârşite ci mai degrabă o schimbare în teoria feministă. Prima schimbare dintre feminism si postfeminism a fost marcată de evnimentul din Paris sub numele de Ziua internaţională a femeii la data de 8 martie 1968

De postfeminism sunt legate nume de teoreticiene de larga notorietate precum Naomi Wolf, Camille Paglia şi Rene Denfeld.

Postfeminismul sugerează că rolul feminismului nu mai este de actualitate, opunandu-se total feminismului victimist al valului al II-lea, dar şi feminsimului în general, ca mişcare. Acesta se arată ca o ideologie eliberatoare, adeptă a independenţei şi auto-afirmării, promovând imaginea femeii libere şi emancipate în toate planurile, dar în special sexual. Postfeminismul nu denumeste un grup solidar cu o identitate asumată,ci mai mult un stil de viaţă denumit astfel de către mass-media, care consideră că rolul feminismului s-a încheiat, nu neaparat pentru că problemele de gen s-ar fi rezolvat, ci pentru că femeilor nu le pasă de ele.

Termenul este coerent cu ideea de post: postmodernism, poststructuralism, cu ideea generală că nu mai poate exista un centru identic comun, cu aceea că “merge orice”, că nu există un canon sau o agendă comună, cu atât mai puţin o politică unitară. Post este un prefix care denotă succesiunea, nu neaparat adversitatea. Mass-media au propagat acest termen ca pe unul eliberator faţă de constrângerile ideologiei feministe a anilor ’60.