Problematică filozofică a libertății

PROBLEMATICA FILOZOFICA A LIBERTATII

“Daca fiecare dintre activitatile sociale care cer o colaborare organizata sau care cer vederi largi si profunde s-ar afla în mâinile cârmuirii si daca în serviciul acesteia s-ar afla, peste tot, oamenii cei mai priceputi, atunci cultura vasta si inteligenta exersata din tara, cu exceptia celei speculative, ar fi în întregime concentrata în mijlocul unei numeroase birocratii pe care tot restul comunitatii ar trebui sa se bizuie pentru orice problema: multimea pentru a fi dirijata si îndrumata în tot ceea ce face; cei priceputi si care au anumite aspiratii pentru a fi avansati. A fi admis în rândurile acestei birocratii si, odata admis, a urca în ierarhia din interiorul ei, ar deveni singurele scopuri ale ambitiei oamenilor. Sub un asemenea regim nu numai ca publicul din afara ar fi, din lipsa de experienta practica, nepregatit pentru a critica sau controla modul de lucru al birocratiei, dar chiar daca, prin accidentele despotismului sau prin lucrarea fireasca a institutiilor populare s-ar ridica în vârful ierarhiei unul sau mai multi conducatori cu înclinatii reformiste, nu s-ar putea face nici o reforma dintre cele care ar fi împotriva intereselor birocratiei.(…)

O priveliste foarte diferita ne înfatiseaza popoarele obisnuite sa-si trateze ele însele afacerile. În Franta, întrucât multi dintre cetateni au fost cândva angajati în serviciul militar activ, numerosi dintre acestia ajungând cel putin pâna la gradul de subofiter, se pot gasi, în caz de insurectie populara, mai multe persoane competente care sa ia conducerea si sa schiteze un plan de actiune acceptabil. Iar ce pot face francezii în chestiuni militare, americanii pot face în toate genurile de activitate sociala; ramas fara conducere, orice grup de americani poate sa-si organizeze la repezeala una si sa continue acea activitate sau o alta cu suficienta pricepere, ordine si hotarâre. Asa ar trebui sa fie orice popor liber; el nu se va lasa niciodata robit de un om sau de un grup de oameni pentru ca acestia pot apuca si stapâni frânele administratiei centrale. Nici o birocratie nu poate spera sa determine un asemenea popor sa faca sau sa suporte ceva ce el nu vrea. Dar acolo unde totul se face prin mijlocirea unei birocratii, nici un lucru caruia birocratia i se împotriveste cu adevarat nu se poate realiza. Rânduiala, în asemenea tari, este aceea de a organiza pe toti cei înzestrati cu experienta si pricepere practica într-un singur grup disciplinat, destinat cârmuirii celorlalti; si cu cât aceasta organizare este ea însasi mai desavârsita, cu cât are mai mult succes în a atrage în rândurile sale si forma pentru sine persoanele cele mai capabile de la toate nivelurile societatii, cu atât este mai desavârsita robia tuturor, inclusiv a membrilor birocratiei. Un mandarin chinez este în aceeasi masura unealta si creatia despotismului, ca si cel mai umil plugar. (John Stuart Mill, Despre libertate)

G.Guruitch afirma ca: ”libertatea umana consta într-o actiune voluntara, clarvazatoare, inventiva si creatoare, care calauzita de propriile-i lumini si izvorâta din focul actului însusi, se straduieste sa depaseasca, sa rastoarne si sa sfarâme toate obstacolele si sa modifice, sa întreaca si sa creeze, din nou,toate situatiile”.

Spinoza si Hegel afirmau ca : ”libertatea este necesitatea inteleasa”.

Libertatea poate fi definita ca miscarea prin care trecem de la abandonul fata de determinatiile constrângatoare asupra alegerilor, deciziilor si actiunilor noastre la alegeri, decizii si actiuni creatoare fondate pe dominarea umana a acestor determinari, pe promovarea constienta a valorilor.

Pentru Marcus Aurelius a fi liber însemna a aspira numai la ceea ce omul poate realiza în viata. Daca exista un secret al libertatii, acesta consta nu în dominarea necesitatii, ci în dominarea propriilor dorinte si aspiratii.

Astfel “libertatea nu e lene, ci întrebuintarea libera a timpului; alegerea muncii si a exercitiului; rezumat, a fi liber nu înseamna a nu face nimic, ci înseamna a fi singur stapân pe ceea ce faci si pe ceea ce nu faci.”

Una dintre experientele umane fundamentale este eperienta constrângerii. Existenta oamenilor este o permanenta confruntare cu diverse feluri de constrângere. Pe de o parte constrângerile filozofice sugereaza lipsa fatala de libertate a sufletului omenesc, obligat sa le suporte în permanenta. Acestora li s-au adauat constrângerile sociale, impuse de cel bogat celui sarac, de învingator învinsului, si constrângerile politice, impuse de conducator supusului. Evolutia spirituala a umanitatii a acordat treptat un loc tot mai important constrângerilor morale. În acelasi timp, credinta religioasa, însotitoarea statornica de multe milenii a vietii individului si comunitatii, a exercitat numeroase constrângeri specifice.