Probleme gnosiologice în filosofia sofiștilor

Actualitatea temei: Evolutia profesiilor dinspre activitati fizice spre activitati intens intelectualizate si spre noi domenii de interes, interdisciplinare, legate in special de om in calitate de capital uman, si de relatiile sale complexe cu mediul sau natural si social, caracterizeaza societatea contemporana. Problematica cunoasterii este foarte complexa si, de asemenea, inepuizabila, iar progresul in lume are la baza, fara indoiala, acumularea de cunoastere stiintifica si tehnologii tot mai performante de expluatare a acesteia. Din perspectiva istorica nu putem sa nu remarcam superioritatea momentului actual in evolutia cunoasterii prin atentia acordata in intrega lume, acestui fenomen, prin constientizarea cunoasterii ca posibila solutie a problemelor cu care omenirea se va confrunta in viitor.

Scopul temei: constituie cercetarea aspectelor teoretice privind Problemele gnosiologice in filosofia sofistilor

Pentru realizarea scopului propus au fost fixate urmatoarele obiective:

1.Analiza aspectelor conceptuale privind notiunea de gnosiologie;

2.Studierea premizelor aparitiei si caracterizarea curentului filozofic - sofistii ;

3.Redarea problemelor gnosiologice in filosofia sofistilor.

Metodologia cercetarii: In studiul efectuat am utilizat citeva metode de cercetare cum ar fi: analiza, sinteza, particularizarea si descrierea analitica.

Cuvinte cheie: Gnosiologie, concept de cunoastere, sofisti, curent filosofic, problem gnosiologice.

3

ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND NOTIUNE DE GNOSIOLOGIE

Prin cunoastere se intelege procesul prin care omul, ca subiect cognitiv, asimileaza informational lumea ca obiect de cunoscut. Relatia care se stabileste in cadrul procesului cognitive intre subiect si obiect este de tip informational in sensul ca, prin intermediul ei, subiectul se informeaza asupra obiectelor, afla ce si din ce cauza sunt acestea.

Procesul cunoasterii si cunoastintele obtinute pot deveini ele insele obiect al cunoasterii. Gnosiologia este acel domeniu al filosofiei care are ca obiect de studiu procesul cunoasterii, este o cunoastere a cunoasterii, care se ocupa, in principal, de structura procesului cognitive, de modurile de cunoastere si limbaj, de adevarul cunostintelor obtinute.

De-a lungul timpului, conceptul de cunoastere a dat nastere unui mare numar de interpretari. Astazi a aborda cunoasterea inseamna a studia un fenomen cu un trecut foarte indelungat, dar in acelasi timp, un fenomen extreme de actual si cu perspective deosebite de dezvoltare si in viitor. Cunoasterea este o notiune de o mare complexitate. Se poate vorbi despre cunoastere ca despre un fenomen, un process, dar si un produs al activitatii umane. Intrebarile filosofice privind natura cunoasterii apartin fie epistemologiei, fie filosofiei spiritului.

Filosofii admit trei tipuri principale de cunoastere:

-Cunoasterea factual

-Cunoasterea practica

-Cunoasterea prin contact

Alaturi de elementele procesului cunoasterii au fost identificate si trei niveluri ale cunoasterii:

1. Nivelul cunoasterii observationale, care porneste de la obiecte, fenomene, diferite procese si in cadrul caruia sunt evidentiate insurilile si individuale ale obiectului.