Rațiune și moralitate

Citate:

- Adevarata moralitate nu consta în a urma cararea batatorita, ci în a descoperi adevarata cale pentru noi însine si a o urma fara teama. (Mahatma Gandhi)

- Moralitatea înseamna sa faci ceea ce este corect, indiferent de ce ti se spune. (Jerry Staurdivan)

- Moralitatea este slabiciunea creierului. (Arthur Rimbaud)

- Moralitatea este teoria ca fiecare fapta a omului este buna sau rea si ca 99% dintre ele sunt rele. (H.L. Mencke)

- Moralitatea nu este propriu-zis doctrina prin care ne putem face fericiti, ci prin care ne putem face vrednici de fericire.

(Immnanuel Kant)

- Moralitatea este pur si simplu atitudinea pe care o adoptam fata de oamenii care nu ne plac. (Oscar Wilde)

- Moralitatea este instinctul de turma al individului.

(Frierdrich Nietzsche)

KANT: PRINCIPIUL MORALITATII

Vechea filosofie greaca se impartea in trei stiinte: fizica, etica si logica. Aceasta impartire este perfect conforma naturii obiectului si nu este nimic de ameliorat la ea ci doar a se adauga principiul pe care se imtemeiaza. Pornind de la o clasificare a cunoasterii rationale se constata ca aceasta poate fi materiala caz care priveste un obiect oarecare, sau poate fi formala, si atunci ea (cunoasterea) se ocupa numai de forma insasi a intelectului si a ratiunii, si cu regulile universale ale gandirii in general, fara deosebirea obiectelor. Cunoasterea materiala, care are a face cu obiecte determinante si cu legile caraora ele le sunt supuse. Aceste legi la randul lor sunt de doua feluri: legile naturii studiate de catre stiinta numita fizica, si legile libertatii studiate de stiinta numita etica in cadrul teoriei moravurilor.

CUNOASTEREA

MATERIALA FORMALA

(filosofie logica)

FIZICA ETICA

( TEORIA NATURII) ( TEORIA MORAVURILOR)

Legile naturii Legile libertatii

Plecand de la intelepciunea morala, Kant doreste sa se elaboreze o filosofie morala pura deplin curatata de ceea ce este empiric si apartine antropologiei. Cercetarea si stabilirea principiului suprem al moralitatii are ca punct de plecare examinarea acestui principiu de la izvoarele lui la cunoasterea comuna.

Morala se intemeiaza la Kant pe un principiu propriu si este in acest sens autonoma: ea nu decurge la religie, dar conduce in mod necesar la aceasta. Filosofia morala se divide intr-o etica a persoanei ca teorie a virtutii si o teorie a dreptului care are ca obiect relatiile interpersonale. In viziunea filosofului, nu este suficient necesar sa se recunoasca valabilitatea unei norme morale pentru a se actiona potrivit ei, ci insista asupra distinctiei intre recunoasterea obligatiei morale si infaptuira efectiva a actiunii. In prelegerile sale despre etica el invoca aceasta distinctie in termenii urmatori: ”Daca apreciez prin intelect ca aceasta actiune este buna din punct de vedere moral, mai este inca o distanta foarte mare pana la infaptuirea actiunii pe care am apreciat-o in acest fel. Daca insa aceasta apreciere ma indeamna sa si infaptuiesc actiunea , atunci avem de-a face cu simtamantul moral. Si nimeni nu va putea pricepe si nu va pricepe ca intelectul va trebui sa aiba puterea de a ne pune in miscare; intelectul poate intradevar sa aprecieze, dar a conferi acestei aprecieri puterea de a deveni un imbold care indeamna vointa la infaptuirea unei actiuni de a intelege, aceasta este piatra de incercare a intelepciunii.”

Principiul moralitatii in lucrarea lui Kant pleaca de la intemeierea principiului moralitatii ca modalitate de intelegere a ei ducand in final la aplicarea acestui principiu in practica. Problema intemeierii obligatiei morale ocupa o pozitie centrala. Kant considera necesara nu fondarea eticii pe morala comuna, ci fondarea moralei comune pe un concept de vointa pura, adica o vointa “care sa fie determinata cu totul de principii a priori” si care sa apartina unei discipline aparte: “metafizica moravurilor”, forma a “filosofiei transcedentale” , adica a unei filosofii a “gandirii pure” – pure nu in sensul logicii caci aceasta este lipsita de continut, ci a unei gandiri pure a unor obiecte abordate intr-o maniera complet a priori; o gandire prin urmare furnizoare de adevaruri necesare. “Caci Metafizica moravurilor – spune Kant – trebuie sa cerceteze ideea si principiile unei vointe pure posibile si nu actiunile si conditiile vointei omenesti in genere, care sunt luate in cea