Relativismul Cultural

Relativismul cultural reprezintă o egalitate între culturi. „În perpectiva filosofică, relativismul este acea atitudine intelectivă care declară că nicio percepție, reprezentare sau descriere nu este unică și absolută, că există o infinitate de sisteme referențiale care pot prelua și caracteriza într-un fel determinant realitatea sau individul.”

Lumea contemporană cultivă şi încurajează relativismul etic şi există puţine critici de substanţă ale acestuia. Obiecţia cea mai radicală pe care o poate primi relativismul este afirmarea cât mai răspicat cu putinţă a ideii că unele practici şi credinţe, pe care diferite comunităţi culturale le consideră fireşti şi pe deplin legitime, sunt de-a dreptul inacceptabile şi cât se poate de blamabile din punct de vedere etic. În războiul civil american, nordiştii au avut dreptate nu pentru că au câştigat bătăliile decisive, ci pentru că sclavia este profund imorală. Tăierea mâinii drepte a hoţului sau lapidarea femeilor adultere, pe care fundamentaliştii islamici şi le apără ca nişte daruri de mare preţ prin atentate teroriste, sunt nişte practici barbare şi nedemne de condiţia umană. Terorismul este cel mult explicabil prin anumite culpe reale ale dominaţiei coloniale, dar nicicum pardonabil din punct de vedere etic. Iar genocidul nazist sau comunist, cărora le-au căzut pradă multe milioane de victime, întruchipează răul absolut şi coborârea umanităţii mult sub nivelul de ferocitate sanguinară al celor mai agresive specii de răpitori din lumea animală. A susţine, în numele „dreptului fundamental la diferenţă“ şi al toleranţei emancipate, că orice practică este la fel de îndreptăţită ca şi oricare alta numai pentru că o comunitate culturală crede în legitimitatea ei este deopotrivă o eroare teoretică şi un act de laşitate şi de iresponsabilitate morală.

Relativismul ne încurajează să explorăm raţiunile pe care se întemeiază convingerile morale din alte culturi şi astfel ne provoacă să reexaminăm temeiurile propriilor noastre convingeri şi valori morale. Aceasta este o chestiune extrem de importantă în economia globală, care intensifică şi face inevitabile contacte din ce în ce mai strânse între societăţi şi culturi diferite.

În textul lui James Rachels, Provocarea relativismului cultural, sunt prezentate două cazuri. În primul, Darius, un rege al Persiei antice, fiindu-i stârnită curiozitatea varietății culturilor pe care le-a întalnit de-a lungul călătoriilor sale, a descoperit un trib de indieni, calatenii, care obișnuiau să mănânce trupurile taților morți, conform tradiției. Grecii în schimb, ei obișnuiau să incinereze, și priveau rugul funerar la fel de natural cu calatenii priveau tradițiile lor. Astfel, culturi diferite au coduri morale diferite. Cu siguranță, nici grecii nu au fost de acord să mănânce trupurile taților morți, nici calatenii să îi ardă.

Aşa cum Andrei Marga, în una din lucrările sale dedicate acestei teme, prezintă diversele tipuri de relativism, înţelegem că relativismul cultural poate fi caracterizat sintetic în două fraze: a) faptele culturale au un context de geneză şi, în consecinţă, o semnificaţie în raport cu contextul, care nu este transferabilă; b) orice perspectivă asupra lumii este una dintre cele posibile, astfel încât nu este cu putinţă o perspectivă mai presus de toate celelalte.

În cartea sa introductivă, The Elements of Moral Philosophy, James Rachels arăta ceea ce poate fi învăţat din relativismul cultural, care sunt cele două principale beneficii ale sale pentru viaţa şi gândirea noastră etică, precum şi pentru societăţile şi culturile noastre. Primul beneficiu al relativismului cultural: ne previne asupra pericolului de a presupune că toate preferinţele şi practicile noastre sunt bazate pe nişte standarde raţionale, universale, trans-culturale, în timp ce multe dintre ele (dar nu toate) sunt doar aspecte specifice societăţii noastre, sunt convenţii sociale. Al doilea beneficiu al relativismului cultural: ne fereşte de aroganţă sau de dogmatism şi ne menţine mintea deschisă, în măsura în care realizăm că unele dintre convingerile noastre, dobândite prin creştere, ar putea fi rezultatul prejudecăţilor din societatea şi cultura noastră, sau doar nişte percepţii condiţionate cultural.