Religie, putere și politică

Religie, putere și politică

Religia este liantul care uneşte societatea, ea ne îngăduie să păstram un echilibru, iar faptul că există mai multe religii nu este decât faptul că fiecare vede o altă parte a elefantului.

Cu o complexitate deloc neglijabilă subiectul abordat și anume Religie, putere și politică la prima vedere ar trata aceleași fenomene esențiale subliniate și în titlu, noutatea constă însă în modul de tratare a problemei deoarece nu ne vom opri în a observa totul doar din unghiul unei discipline ci vom încerca sintetizarea subiectului din diferite unghiuri.

Înainte de toate, vom realiza o particularizare și definire a fenomenelor pentru eliminarea oricărei neclarități urmând ca apoi să dezbatem corelațiile dintre concepte.

Când vorbim de religie sau de religii ne lovim de o dublă dificultate, sau mai exact de o dublă diversitate. E diversitatea faptului religios însuși, care e la fel de importantă ca și universalitatea lui. Istoria și etnologia aduc împreună mărturie despre universalitate și diversitatea faptului religios, Max Weber fiind cel ce realizează o distincție între religii rituale, religii de mântuire, religii soteriologice, dar ține seamă și de caracterul monoteist sau politeist al religiilor neuitând totodată că există religii fără Dumnezeu sau fără zei. Și totuși când vorbim de religie vorbim în mod concret de o formă a conștiinței sociale caracterizată prin credința într-o divinitate, într-o ființă supranaturală, creatoare și guvernatoare a cosmosului și prin oficierea unui cult.

Puterea, experimentată în diferite moduri este determinată în genere ca o capacitate a ființelor vii de a săvârși acțiuni fizice; forță fizică; sau ca o acțiune dominantă exercitată asupra cuiva concret realizată fie prin stăpânire sau dominație.

Și nu în ultimul rând conceptul de politică sumar definit ca o activitate a claselor sociale, a grupurilor sociale, în raport cu statul, determinată de interesele și de scopurile lor; activitate a organelor puterii și conducerii de stat în domeniul treburilor publice interne și externe, care reflectă orânduirea socială și structura economică a țării; participare la treburile statului.

Dacă acceptăm semnificația pe care am dat-o termenului de putere atunci putem afirma că sarcina tradițonală a religiei a fost aceea de a furniza o arie rituală pentru împlinirea puterii individului în condiții socialmente tolerabile.

Există câțiva factori ce au doborând într-un mod scandalos pragul de suportabilitate a normelor în societatea occidentală de astăzi. Factorii își au originea în multiplicarea nedefinită a normelor însăși, în lipsa spațiilor potrivite și tolerabile, din punct de vedere social, în care să se cheltuiască manifestările individuale de putere și de asemenea în înmulțirea indivizilor înșiși. Printre factori amintiți mai sus se înscriu manipularea totală a maselor prin mass-media, reificarea individului în angrenajul de consum, sentimentul precarității existențiale într-un butoi cu pulbere pe punct să sară în aer, neîncrederea în clasele politice etc.

Prin participarea la experiențe de masă are loc descătușarea puterii individului. Așa cum susținea și Freud ” în masă, individul se găsește în condiții care îi permit să se elibereze de refulări, de propriile-i mișcări pulsionale inconștiente”. Le Bon a fost cel care a descris foarte bine motivul comportamentului său deoarece individul-masă capătă prin simplu fapt al numărului, un sentiment de putere învingibilă. Sentimentul de putere învingibilă își are așadar rădăcinile în numărul și iresponsabilitatea masei în dezorganizarea sa.

Evadând pentru câteva momente din societate occidentală vom face un salt în trecut , în momentul începuturilor în clipă când realitatea apare din magie și religie, când sacralitatea puterii se afirma prin relația dintre supus și suveran prin venerația sau obediența totală pe care pe care rațiunea nu le justifică prin teama de nesupunere având caracterul unui sacrilegiu.

În cazul în care Șeful de clan este condiderat purtător al valorilor ultime, simbolizat de toalitatea strămoșilor deoarece el este cel ce transmite cuvântul acestora, legătura strânsă dintre sacru și politic este deja indiscutabilă.