Semiologia Textului

Textul ca entitate semiologică şi hermeneutică

Textul este o combinaţie de cuvinte distincte, înlănţuite şi încadrate într-o operă astfel încat să impună un sens stabil unic. Textul este în stânsă legătură cu ceea ce este scris, acesta poate înpiedica fenomenul uitarii datorită caracterului său stabil si durabil. Prin text se poate păstra cât mai exact ceea ce a fost rostit, acesta este cel mai sigur mijloc de conservare. Spre deosebire de limba vorbită, care este perisabilă, textul se păstrează aşa cum a fost la început, fără nici cea mai mică modificare. De aceea, textul are un caracter sacru şi reprezintă totodată o convenţie socială care te constrînge, îţi cere atenţie şi respect.

Textul reprezintă un ansamblu conceptual al cărui centru este semnul. Mesajul scris este văzut ca un semn format din semnificant (materialitatea literelor, înlănţuirea în fraze, paragrafe) şi semnificat, care reprezintă sensul univoc şi originar. Atât semnul cât şi textul clasic opresc divagaţiile şi impiedică dedublarea. Astfel, intervin cele doua operaţii menite să refacă breşele deschise în integritatea semnului de cauze istorice, materiale, sau umane. Cele două sunt restituirea şi interpretarea.

Prin restituire textul este recuperat în cazul in care era în pericolul de a se pierde datorită unui eveniment istoric sau politic.

Textul autentifică lucrul scris precum jurământul vorbirea, încercă să exprime adevărul. Lingvistica a consacrat ştiinţific conceptual de semn. Aceasta l-a determina pe cercetător să substituie criteriului de validitate adevărului, să elibereze limbajul de constrângerile conţinutului.

Semiologia este o discipină nouă apărută la începtul secolului cu primele scrieri saussurene s-a orientat, cu predilectie în Franţa, spre analiza discursului literar, spre deosebire de lingvistică care se opreşte le analizarea frazei.” Textul poate să coincidă cu fraza sau cu o întreagă carte; el constituie un sistem care nu trebuie identificat cu sistemul lingvistic, ci trebuie colerat acestuia: o relaţie de contigenţă şi în acelaişi timp analogică.” .

Astfel, textul nu este decât un obiect supus privirii distante a unui subiect savant. Teoria textului reprezintă o critică a oricărui meta-limbaj, ştiinţele umaniste de până atunci nu au luat în considerare propriul limbaj, considerndu-l doar un simplu instrument. Textul este un fragment de limbaj plasat într-o perspectivă distinctă a limbajelor. Un text poate fi apreciat prin definiţie dar mai ales prin metaforă. Definiţia dată de Julia Kristeva sună în felul următor: “ Definim textul ca pe un aparat tranlingvistic care redistribuie ordinea limbii, corelând o vorbire comunicativă ce vizează informaţia directă din diferite enunţuri anterioare sau sincronice”.

Practica semnificantă reprezintă un sistem semnificant diferenţiat, tributar unei tipologii a semnificaţiilor. Conform şcolii pragheze, semnificaţia se produce într-un mod diferit în funcţie de materia semnificantului şi de pluralul semnificantului şi de pluralul care instituie subiectul enunţător. Din acel moment devine o practică. Semnificarea nu se produce la nivelu unei abstracţiuni (limba), ci la nivelul unei operaţii în care sunt implicate în acelaşi timp confruntarea subiectului cu celălalt şi contextul social.

Textul are şi un caracter productiv, unde se întâlnesc producătorul textului şi cititorul său. Acesta întreţine un continuu process de producere, limba este principalul element asupra căruia “lucrează” textul. El desconstruieşte limba destinată comunicării, reprerezentării şi exprimării şi reconstruieşte o limbă voluminoasă fără profunzime şi suprafaţă.

Textul este privit ca un depozitar al unei semnificaţii obiective incluse în opera-produs. Distincţi dintre semnificaţia care aparţine planului produsului şi munca semnificantă, care aparţine planului produsului şi enunţării este cunoscută sub denumirea de semnificanţă.

Semnificanţa este o muncă prin care subiectul explorează modul în care limba nu se lasă supraviegiată de subiect, ci “lucrează” şi îl destramă din momentul primei interacţiuni, subiectul este plasat în text.