Sfaturi pentru O Educație Ortodoxă a Copiilor de Azi cu Traducerea Româneasca a Cuvântului Sfântului Ioan Gură de Aur despre Educația Copiilor

Maica Magdalena viețuiește în binecunoscuta mănăstire ortodoxa „Sfântul Ioan Botezatorul” din Essex (Anglia) fiind ucenica arhimandritului Sofronie, legătarul testamentar al Sfântului staret Siluan Athonitul. De la părintele Sofronie maica Magdalena a primit ascultarea de a se ocupa și a discuta despre credința ortodoxă cu copiii și tinerii care viziteaza mănăstirea. Cartea de fața Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, este rodul acestei preocupări desfășurate ani de zile cu delicatețe și responsabilitate exemplară atât pentru adevărul Bisericii lui Hristos, cât și pentru persoana fiecărui copil concret în parte. Adresându-se unor copii din lumea occidentală, ea anticipeaza multe din întrebările și problemele noi cu care se vor confrunta și părinții, copiii și tinerii nostri în anii care vor veni.

Împărtășindu-și cu generozitate experiența de învățător creștin care a asimilat profund întreaga literatură duhovnicească și patristica pentru a putea da răspunsurile necesare fiecărui copil în parte, maica Magdalena ne oferă în volumul de fața un adevarat catehism în duhul Sfântului Siluan.

Credința este o provocare făcută libertății ; nu există un dar mai mare decât credința și nu există nimic mai puțin automat decât ea. Temperamentul uman face posibilă dezvoltarea experienței , iar dacă aceasta lipsește , situația este parțial , iremediabilă.

În fața credinței e în joc libertatea personală; este vorba despre o angajare totală, iar dacă nu o face din convingere, e din cauza faptului că omul este plin de carențe personale. Doar o credință extrem de conștientă, o seriozitate a propriei umanități poate fi percepută de lume.

Persoana este înainte de toate conștientă, iar experiența nu înseamnă a face ceva mecanic. Sensul unui lucru nu îl creăm noi iar experiența adevărată mobilizează și întărește capacitatea noastra de a patrunde cuvântul lui Dumnezeu, de a adera, de a iubi esența Sa. Chipul lui Dumnezeu în om arată demnitatea care a dat-o Creatorul acestuia. Ca și Dumnezeu, omul are rațiune, voința liberă și sentimente, adică este persoană. Chipul este dar oferit prin creație; la asemănarea cu Dumnezeu, omul ajunge prin împlinirea voii Acestuia.

Deoarece cale de mijloc nu există , trebuie gasită modalitatea adecvata propriei exprimări la nevoile situației în care se afla tinerii; pierderea tradiției și situațiile în care predomină un gol absolut, educația religioasă apare ca un lucru nou, salvator și în aceasta constă adaptarea la situația tinerilor. A intra în modul de a privi al lui Hristos înseamna a avea conștiința prezenței Sale, care, prin natura sa, tinde să transforme modul nostru de a trai. Nu există experiența umană exhaustivă dacă nu se pune în valoare raportul acesteia cu Dumnezeu întrupat care conduce la creșterea persoanei umane și care nu mai are loc doar natura ci și un loc supranatural a cărui istorie se cheamă Biserica. Sensul educației creștine, în lumina poruncilor lui Dumnezeu, înseamnă a-i ajuta pe copii să dobândească ceea ce Sfântul Apostol Pavel numește “Chipul lui Dumnezeu“. Pentru a-i putea forma în viața cea adevarată în Hristos, cunoașterea psihologiei nu este suficientă, dacă nu chemăm neîncetat harul lui Dumnezeu prin rugăciune.

Măreția excepțională și de neîntrecut a eticii creștine constă în aceea că are numai o lege etica adevărată și un ajutor suficient în împlinirea ei, ci și un chip ideal real. Unirea clară și de nedesfăcut a divinului și a umanului în Hristos, adică în persoana lui Dumnezeu Omul, ne este dată sub forma unui ideal, viu, de desăvârșire morală.

Prin orice imitare a Personalității și vieții lui Hristos, deși imposibilă pe deplin, fiecare poate și trebuie să fie un binefăcător al celuilalt. Dacă acest principiu ar triumfa în oameni, înțelept și fericit ar fi rezolvate problemele sociale dificile și nerezolvate ale lumii. Pentru că lumea nu poate fi înteleasă fără om, așa cum nici omul nu poate fi înteles fără lume.

Natura ca loc al experienței sau raportul obiectiv ce dezvoltă persoana are cara-cteristica de a constitui o țesătură de tip organic și ierarhic care să trezească nevoia de unitate imanența fiecărei persoane. Această nevoie esențială se gasește în afirmarea lui Dumnezeu , semnificația unitară la care natura, cheamă conștiința umana.

Nevoia de unitate este să lupte contra unor forțe de diviziune prezente în om care îl înclină spre a nu considera legatura obiectivă cu lumea și cu Dumnezeu și de a fărămița unitatea naturala, izolându-i fiecare dintre aspecte. Motivul pentru care a creat Dumnezeu lumea este iubirea, bunătatea și milostivirea Sa, deoarece El a dorit să împartaășească tuturor fapturilor bunătățile Sale. Scopul întregii creații este acela de a fi fericită și de a-L slăvi pe Dumnezeu.

A intra în modul de a privi al lui Hristos înseamna a avea conștiința prezenței Sale, o prezență care, prin natura sa, tinde să transforme modul nostru de a trăi. Cum să intrăm în acest mod de a trai? Prin imbinarea armonioasă a vieții cotidiene cu trăirea liturgică. Hristos este absolut necesar vieții omului, pentru firea Sa divino-umana ce implică o dimensiune a comuniunii, după modelul Sfintei Treimi. Biserica este locul unde totul ne cheamă la ceea ce este viața, la viața vieții, în care totul ne amintește de Hristos; Ritualul liturgic, icoanele, picturile, cântările, totul devine prezența vie prin lucrarea harului Duhului Sfant.

Asemenea vieții, credința zămislește caractere de o valoare morală excepțională. Motivul este atât de simplu, însă atât de complicat: credința este o artă, care ar trebui situată mai presus de toate celelalte. Și, tocmai de aceea, cultivarea sentimentului religios, în sufletele copiilor, de la vârste cat mai fragede, este benefică.

Printr-o astfel de formare morală a copiilor se conturează portretul cetățeanului zilei de mâine. Acesta ar fi mai îngăduitor, mai fericit, mai credincios… Societatea ar avea alt aspect, iar relațiile dintre oameni ar fi radical schimbate, căci oamenii de tot felul ar fi capabili să înțeleagă că exista și valori care se situeaza mai presus de bani.

Oricine este capabil să conștientizeze ca o formare morală cât mai aproape de cea ideala trebuie începuta din frageda copilărie. Numai așa putem spera la un altfel de viitor, de societate, de oameni .