Strategii integrate în educație

Introducere

„Educația copiilor presupune întâi de toate desăvârșirea propriei noastre educații, a sentimentelor noastre.Educația părinților merge împreună cu educația copiilor.“

(S.Kraiopoulus)

Schimbarea accelerată și complexă, ca dimensiune a realității contemporane, a determinat reconfigurări esențiale ale sistemelor educaționale, aflate tot mai mult în ultimul timp în căutarea unor pârghii strategice concordante cu mutațiile din plan social, informațional, tehnologic. Educația încearcă să răspundă acestor provocări, să traseze harta unei lumi în permanentă mișcare, dar în același timp să pună la dispoziția elevilor instrumentele de orientare cu ajutorul cărora aceștia să-și găsească drumul.

În acest context, școala se confruntă cu noi abordări educaționale generate de diversitatea problematicilor și multiplicarea zonelor de intervenție educațională. Dintre acestea principalele le pot nominaliza: impactul tehnologiei asupra dezvoltării copiilor, dependența de internet și efectele acesteia asupra copiilor, parentingul la distanță (părinți divorțați, imigranți sau absenți), exploatarea copiilor de către părinți și stresul la copii

I. Capitolul I

1.1. Descrierea problemei

Mediul educațional trebuie să ofere fiecărui tânăr posibilitatea afirmării talentului, aptitudinilor și aspirațiilor în spiritul respectului pentru valori, într-o societate bazată pe cunoaștere. „În noile circumstanțe clitaea în educație a fost denumită drept un proces de continuă îmbunătățire a sistemului educațional pentru a asigura atingerea stării optime în dezvoltarea personală, socială, fizică și intelectuală a fiecărui copil care va fi dat sub formă de produs societății.“

Abandonul școlar ca formă extremă de absenteism este din ce în ce mai des întâlnit, singura soluție găsită de statul român este garantarea alocației de stat pentru copiii care frecventează învățământul obligatoriu.

În prezent, există familii care trimit copiii la școală doar pentru ridicarea carnetului de alocație, sau mai rău, există familii care preferă să își trimită copiii la cerșit, ori îi țin acasă pentru a avea grijă de frații mai mici.

1.2. Investiția îmbunătățește

Cert este că pe măsura evoluției societății, relațiile interuane dintre copii și profesor, între copii și părinți sunt tot mai definite prin prisma realităților la care ne raportăm. Atât educatorii, cât și părinții zilelor noastre se află într-o adevărată dilemă educațională. Astfel, dinamica lumii contemporane impune alte realități și priorități „lumea este diferită pentru părinții de astăzi, comparativ cu cei din trecut. Este diferită de lumea părinților lor și poate de a orcărui părinte de până acum.“(R.M.Gilbert)

Educația oferită de școală trebuie să capete și alte accente valorizatoare, care să aducă copilului tot mai aproape de lume cărților, a științelor, a artelor, școala de astăzi trebuie să fie creativă. Profesorii trebuie să îi stimuleze pe elevi, să îi ajute să învețe mai ușor, în alte contexte decât cele formale, care să îi valorizeze pe fiecare în funcție de potențialul și aptitudinile pe care le dorește.

Un profesor bun va căuta întotdeauna să cunoască copilul, să îl sprijine în reușitele sale, să îl valorizeze, precum și să stabilească punți solide de comunicare, relaționare cu părinții acestuia.

Chiar dacă realitățile sociale, economice, tehnologice au determinat ample transformări, familia de astăzi, ca de altfel cea dintotdeauna, are răspuns unei vechi paradigme lansate de pedagogia populară sub sintagma „celor șapte ani de acasă“, adică să pună bazele deprinderilor elementare de a trăi printre oameni.