Viața și Fericirea - Două Norme de Existență ale Omului

Introducere

" Dacă sunt oameni fericiţi pe

acest pământ, pentru ce nu urlă, pentru ce nu apar în stradă să-şi strige bucuria în ţipete nebune şi neîncetate? Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată." Emil Cioran

Toate persoanele si-au pus aceasta intrebare. El, omul fericit, omul ce traieste cea mai frumoasa viata, exista. Cel ce e linistit, are familie si nu are griji. Suntem si noi asa? Suntem si noi fericiti? Ce este fericirea? Este o necunoscuta interesanta

Crezi ca esti in stare sa gasesti raspunsul; daca il gasesti, crezi ca esti in stare sa il descifrezi, sa stii cum sa il pretuiesti?

In acest moment, nimeni nu este in stare nimeni nu are starea spirituala, psihica pentru a reusi sa pastreze si sa pretuiasca un raspuns cu o valoare asa de mare.

Unii considera ca fericirea este o idee inalta, un ideal indepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobandi. Dupa aceste persoane, adevarata fericire nu se poate obtine in aceasta viata. Acesti oamenii fac parte din categoria celor care au renuntat sa mai caute adevarul, raspunsul.

Unul din marii intelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit cat timp traieste, caci oricand se pot abate asupra lui nenoricirile. Intrebarea este: cum putem face fata unei fericiri fara ca inainte sa fi trecut prin nenorociri? Fericirile sunt foarte aproape de nenorociri. Daca nu am suferi, nu am putea simtii fericirea, pentru ca necunoscand durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria? Daca scapam de toate problemele sufletesti, ale mintii, pentru a nu suferi, ce am rezolvat in acel moment? Nu v-om sti niciodata ce e fericirea sau ce e tristetea sentimente ale sufletului nostru

”Fericirea=Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină.”

Definitia fericirii este cat se poate de simpla, oamenii nefiind interesati de acest lucru. Ei sunt mai mult interesati cum o obtin.

Pentru unii a fi fericit reprezinta sa traiesti pe cele mai inalte culmi ale satisfactiei. Pentru altii fericirea reprezina starea absolut dumnezeiasca de linsite si impacare

Dar daca Dumnezeu este unul dintre noi ? Sau chiar mai mult, fiecare dintre noi? Daca atunci cand vine vorba de fericirea personala doar tu poti sa ajungi sa o gusti pentru ca esti singurul care cunoaste reteta proprie? Nu exista o prescriptie standard de sentimente care impreuna duc la fericire.

Se pare ca doar o parte dintre noi cunoaste secretul fericirii, doar aceasta parte a ajuns sa realizeze ca acest sentiment are directia din interior spre exterior si nu invers, cum iluzoriu ai putea crede.

Dupa parerea mea, e de ajuns sa-ti dai seama ca atunci cand lumea ta interioara se afla intr-o lumina mai putina buna, tot ceea ce se afla in exterior e innorat si intunecat, Atunci cand soarele a rasarit in interiorul tau , lumea pare de un infinit de ori mai frumoasa, mai stralucitoare si mai luminata. E ca si cum, tu, fotograful ai gasit lumina perfecta. Aparatul e la tine si poti invata sa lucrezi cu umbrele , sa prelucrezi fotografiile cu un simplu act de vointa. Fara, tine pionul prin icipal, imaginea nu exista, fotografia e un esec, uneori nici macar nu e clara, pentru ca l-ai lasat sa lucreze singur.

Nu pot gasi o analogie mai buna pentru ceea ce inseamna de fapt sa fii stapanul propriei tale viziuni despre viata, nu pot gasi un motiv pentru care nu ai alege chiar acum sa fii artistul frumosului.

Asa cum esti responsabil pentru propria ta opera de arta esti responsabil de propria ta fericire.

Cum arata astazi tabolul vietii tale? S-ar putea sa ti se apara atat de facil si sa gasesti totusi un infinit de motive pentru neputiinta ta. Ai putea spune ca nu ai talent, sau nu ai resursele necesare dar amandoua stim ca ar fi doar o scuza. Pentru ca undeva adanc stii ca de fapt tu esti cel care a ales sa traiasca asa, ca de fapt nimic nu se intampla fara contributia ta.

Unii oameni par fericiţi: probabil pentru că nici nu se gândesc la asta. Alţii fac planuri: „Voi avea un soţ, un cămin, doi copii şi o casă la ţară“. Cât timp gândurile îi ţin ocupaţi, sunt precum taurii în căutarea toreadorului: nu gândesc, doar continuă să se mişte. Reuşesc să-şi cumpere maşina dorită – uneori chiar un Ferrari – şi cred că în asta constă înţelesul vieţii, aşa că nu-şi pun nicicând întrebarea amintită. Şi totuşi, în ciuda reuşitei, ochii lor trădează o tristeţe de care ei înşişi sunt adesea inconştienţi.

Nu ştiu dacă toată lumea e nefericită. Ştiu doar că lumea e mereu ocupată: muncind peste măsură, având grijă de copii, de soţ, de carieră, de gradul universitar, de ce va face mâine, de ce va mai trebui să cumpere, de ce anume e nevoie pentru a nu se simţi inferiori şi aşa mai departe.

Scriitorul brazilian Paulo Coelho mentiona : “ Puţini sunt cei care mi-au mărturisit vreodată: „Sunt nefericit“. Cei mai mulţi spun: „Sunt bine, am reuşit să obţin tot ce mi-am dorit vreodată“. Aşa că întreb din nou: „Ce vă face fericiţi?“ Iar ei răspund: „Am tot ce-şi poate visa o persoană – o familie, o casă, un loc de muncă, sănătate“. Iar eu întreb iar: „V-aţi gândit vreodată dacă toate acestea reprezintă sensul vieţii?“

Ei răspund: „Da, asta înseamnă“. Iar eu insist: „Deci sensul vieţii îl dau munca, familia, copii care cresc şi apoi pleacă de lângă tine, o soţie sau un soţ care se transformă cu timpul din iubit în prieten. Dar, într-o zi munca ia sfârşit. Ce veţi face atunci?“

Ei răspund: nu există răspuns. Şi schimbă subiectul. Întotdeauna rămâne însă ceva ascuns dincolo de cuvinte: proprietarul de firmă care-şi doreşte să încheie afacerea la care a visat mereu, stăpâna casei care vrea mai multă independenţă sau mai mulţi bani, proaspătul absolvent care se întreabă dacă el şi-a ales cariera sau cariera l-a ales pe el, dentistul care şi-a dorit să fie cântăreţ, cântăreţul care a râvnit să fie politician, politicianul care a vrut să fie scriitor şi scriitorul care a visat să fie un simplu ţăran.“

În încheiere, amintesc cuvintele lui Jorge Luis Borges: „Nu voi mai fi fericit de acum înainte, dar nu contează, sunt atât de multe alte lucruri pe această lume“.

1. Ce este fericirea?

Viaţa de zi cu zi şi-a pierdut din culoare, nu în sensul existenţei, ci în sensul percepţiei lumii, omul fiind dominat mai mult de ceea ce este palpabil, de material, de forţa ştiinţei şi a tehnologiei, cufundându-se într-o mare necunoscută de imagini, memorii, hdd-uri, biţi, Internet, viruşi etc. Deci, dacă prelucrăm ideile şi le-am pune laolaltă cu cele ale lui Spinoza, putem afirma faptul că trăim într-o lume dominată de idei eronate, distorsionate de tot ceea ce înseamnă realitate pentru noi, fiind înconjuraţi de ignoranţi, într-o lume necunoscută şi totuşi cu atât de multe lucruri de oferit. Ştiinţa se ocupă astăzi cu tot ceea ce ar trebui să ne preocupe şi pe noi, ca fiinţe umane, chiar dacă şi în puţină măsură; astfel, am putea face un pas mărunt pentru ceilalţi, poate de neobservat, dar atât de mare pentru spiritul şi mintea noastră. Am începe să surprindem altfel informaţiile şi imaginile ce ne trec prin faţa ochilor în fiecare clipă, am fi tot timpul într-o stare de luciditate, noua noastră filosofie de viaţă ne-ar menţine într-o „stare creatoare”, devenind capabil să lucrăm cu propriile noastre concepte, să fim stăpânii unor idei unice, personale. Preluând idei de la filosofi precum Platon, Spinoza, Russell şi îmbinându-le observăm că depăşind acest obstacol al încătuşării omului în propria lui lume, ne-am depăşi pe noi înşine, am trece peste letargia unei vieţi banale şi am vedea totul într-o nouă lumină liniştitoare, am fi cuprinşi de o nouă formă de înţelepciune.

Viaţa, ca şi filosofia, reprezintă un tot atât de vast orizont, cu frumuseţile sale atât de simple la o primă vedere, dar atât de abstracte. Aşa cum spunea şi Platon, „participăm la spectacolul stelelor, soarelui, bolţii cereşti” iar acesta ne dă „impulsul cercetării universului”; filosofarea este ca o trezire din starea de dependenţă faţă de nevoile vieţii şi am fi uimiţi de ceea ce am putea cunoaşte şi totodată îndemnaţi spre drumul cunoaşterii, din ce în ce mai dornici spre a şti. Ce anume? Nici acum nu s-a găsit un răspuns concret, dar totul este să încercăm şi să înţelegem cu propria noastră conştiinţă tot ceea ce gravitează în jurul nostru, făcând abstracţie de egocentrismul negativ şi împărtăşind descoperirea succesivă celorlalţi: „ce este viaţa, moartea?”, „de ce exist?”, „Daca suntem fericiti sau nu?”