Abordări ale riscurilor

Dacă avem în vedere definiţia lingvistică, conform Dicţionarului explicativ al limbii române, riscul poate fi definit ca probabilitatea de a suporta o pagubă.

Trebuie facuta o distincţie între risc şi sursă de risc, riscul fiind definit ca volatilitatea variabilelor de performanţă ale unei firme care sunt imposibil de previzionat, iar sursa de risc este incertitudinea, aşa cum este definită în managementul strategic al firmei. Astfel, incertitudinea reduce gradul de previzionare a variabilelor organizaţionale şi, pe cale de consecinţă, amplifică riscul.

De cele mai multe ori riscul este confundat cu expunerea la risc. Cei doi termeni nu sunt echivalenţi şi nici substituibili, expunera la risc reprezentând suma pierderilor (cheltuielilor) suplimentare - efective sau potenţiale - aferente organizaţiei.

În prezent se trateaza fragmentat, secvenţial riscurile bancare care pot avea un impact direct, considerabil, asupra valorii băncii şi un efect indirect, asupra celor cu care banca are relaţii (clientela, autoritatea monetară, personalul şi chiar economia naţională). După opinia specialiştilor, băncile se confruntă cu peste 30 de categorii de riscuri. Cei mai mulţi abordează, de regulă, o singură categorie (grupă) sau clasă de riscuri, cel mai adesea sub aspectul naturii şi originii lor sau au în vedere tehnicile de gestiune şi mecanismele de transmitere a riscului.

În funcţie de legatura dintre operaţiunile bancare şi tipurile de riscuri pe care acestea le generează, în riscurile bancare se includ următoarele categorii de riscuri :

-Riscurile financiare, sunt cele mai importante riscuri din această categorie, si sunt reprezentate de:

-riscul de creditare (de insolvabilitate);

-riscul de lichiditate (de finanţare);

-riscul de piata (care include riscul ratei dobânzii şi riscul cursului de schimb).

Riscul de creditare denumit şi risc de insolvabilitate a debitorului, risc de nerambursare sau risc al deteriorării calităţii activelor bancare, exprimă posibilitatea ca debitorii să nu-şi onoreze obligaţiile la scadenţă.

Între riscul de credit şi riscul de lichiditate există multiple intercondiţionări şi interacţiuni, ele fiind de fapt aspecte diferite ale aceluiaşi potenţial de risc – operaţiunile curente derulate de bancă. Astfel, o expunere excesivă la riscul de creditare poate genera riscul de lichiditate în cazul în care banca nu dispune de suficiente active lichide pentru a onora obligaţiile sale scadente. Riscul de lichiditate poate genera riscul de faliment dacă banca nu poate atrage rapid de pe piaţă resurse financiare. Deci, o politică excesivă de creditare, corelată cu o lichiditate necorespunzătoare, constituie o cauză majoră a falimentului bancar.

Deoarece piaţa bancară reprezintă o piaţă de oligopol, problemele unei bănci pot afecta băncile partenere sau întregul sistem bancar al unei ţări datorită riscului sistemic sau de contagiune. Acesta este gestionat de autoritatea bancară prin normele prudenţiale.

Riscul de piaţă exprimă probabilitatea ca variaţiile condiţiilor de piaţă, respective rata dobânzii, cursul valutar şi cursul activelor financiare să afecteze negativ profitul bancar.

-Riscul de faliment (riscul de capital sau riscul de îndatorare) apare în situaţia în care fondurile proprii ale instituţiei bancare sunt insuficiente în raport cu pierderile rezultate din activitatea curentă, cu repercusiuni negative asupra plasamentelor creditorilor băncii.

-Riscurile de prestare sunt riscurile care afectează sfera serviciilor bancare şi includ riscul operaţional sau riscul de sarcină, riscul tehnologic, riscul produsului nou şi riscul strategic.

-Riscurile ambientale sunt acele riscuri cu impact major asupra performanţelor bancare, banca putându-le controla doar într-o mică măsură. Acestea includ riscul de fraudă, riscul economic, riscul concurenţial şi riscul legal. Deci riscul ambiental cuantifică riscul înregistrării de pierderi care rezultă din cauze interne sau evenimente externe (riscul legal).

O abordare recentă a riscurilor bancare aparţine Băncii Mondiale care clasifică riscul bancar din perspectiva expunerii la riscurile bancare, care confirmă faptul că mediul bancar este sub incidenţa unor riscuri bancare diversificate. Astfel, riscurile bancare sunt grupate în patru categorii:

-riscuri financiare;

-riscuri operaţionale;

-riscuri ale afacerii;

-riscuri ale apariţiei unor evenimente .