Abordări comparative privind mijloacele de transport

INTRODUCERE

Impozitele şi taxele locale reprezintă surse de venituri ale bugetelor unităţilor administrativ – teritoriale şi sunt utilizate în scopul finanţării cheltuielilor acestor bugete. Aceste impozite şi taxe locale sunt plătite de persoanele fizice şi juridice către bugetele locale.

Impozitele şi taxele locale din România sunt stabilite de consiliile locale sau judeţene, în conformitate cu legea, în timp ce celelalte impozite şi taxe sunt stabilite prin lege.

Pentru a determina impozitele şi taxele locale sunt urmărite anumite principii:

a) principiul autonomiei locale – impozitele şi taxele locale sunt stabilite de consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile judeţene în conformitate cu condiţiile impuse în Codul fiscal şi normele metodologice;

b) principiul transparenţei – activitatea realizată de către autorităţile administraţiei publice locale trebuie să se desfăşoare într- un mod deschis faţă de oameni;

c) principiul aplicării unitare – este interzisă înfiinţarea altor impozite şi taxe locale, de către autorităţile administraţiei publice locale, în afara celor prevăzute de Codul fiscal;

Contribuabilii impozitelor şi taxelor locale sunt persoanele fizice şi juridice, ce trebuie să plătească impozitele şi taxele locale hotărâte de către consiliile locale, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile judeţene.

Persoanele fizice, care contribuie la cheltuielile publice locale se împart în:

- persoanele fizice care desfăşoară orice profesie, şi anume: notariale, de arhitectură, de avocatură, medicale, de contabil autorizat, de expertiză contabilă, de consultanţă fiscală sau alte profesii asemănătoare efectuate în mod autonom, în conformitate cu legea;

- persoanele fizice care execută îndeletniciri independente în mod autonom sau prin intermediul unui contract de asociere, de exemplu: asociaţii agricole, asociaţii familiale sau altele asemănătoar,dar diferite de elementele aflate la persoanele juridice.

La contribuabilii, persoanele juridice sunt incluse: societăţile şi companiile naţionale, regiile autonome, societăţi bancare şi alte societăţi care realizează activităţi în domeniul prestărilor de servicii, producţiei, cooperativele meşteşugăreşti şi alte cooperative.

Impozitele şi taxele locale se clasifică astfel: impozitul pe clădire, impozitul pe teren, impozitul pe spectacole, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi pulicitate, taxa hotelieră, taxele de timbru, taxele speciale, alte impozite şi taxe locale.

CAP I. TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT APLICATĂ ÎN ROMÂNIA

I.1. Reguli generale

Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat / înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel. Această taxă denumită în continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.

În cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe mijlocul de transport este datorat de locator.

Până la prima înmatriculare/înregistrare în România, în înțelesul prezentului titlu, mijlocul de transport este considerat marfă. După prima înmatriculare/înregistrare, mijlocul de transport, în înțelesul prezentului titlu, nu mai poate fi considerat marfă și pentru acesta se datorează impozit pe mijloacele de transport.

I.2. Scutiri

Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru:

a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparţin persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului acestora;

b) navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei;

c) mijloacele de transport ale instituţiilor publice;

d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public;

e) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare.

I.3. Calculul taxei

Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează în funcţie de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol.