Abordări comparative privind taxele de consumație în țări din America Centrală și de Nord

Cap. 1 Caracterizarea taxelor pe consumatie

1.1 Conţinutul economic şi trăsăturile taxelor pe consumatie

În apariţia şi evoluţia impozitelor indirecte s-au manifestat anumite tendinţe legate, fie de satisfacerea nevoilor de resurse financiare ale statului, fie de preocupările pentru asigurarea unei echităţi fiscale sporite. În acest context, raporturile de mărime dintre impozitele directe şi cele indirecte în cadrul resurselor fiscale au suferit modificări evidente prin prisma ponderilor deţinute de fiecare în totalul acestor resurse, înregistrându-se mutaţii care exprimă şi opţiuni de politică fiscală diferite, pornind şi de la avantajele sau dezavantajele fiecaruia, inclusiv de la reacţia de împotrivire a suportatorilor, mult mai atenuată în cazul impozitelor indirecte.

În aceste condiţii, spre finele secolului trecut ponderea impozitelor indirecte în totalul resurselor fiscale ale diferitelor state lua valori cel mai adesea cuprinse între 20% şi 35%, cu variaţii importante de la o ţară la alta, respectiv de la o perioadă la alta

În ţările dezvoltate, de regulă, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale statului este mai mic decât cel al impozitelor directe, iar în ţările de tranziţie, ponderea impozitelor indirecte o devansează pe aceea a impozitelor directe, în totalul veniturilor fiscale ale statului. Apelarea pe scară mai largă a acestor ţări la impozitele indirecte trebuie privită în strânsă legătură cu nivelul veniturilor şi averii realizate de diferite categorii de persoane fizice şi juridice. În condiţiile în care economia acestor ţări are o performanţă mai scăzută comparativ cu cea a ţărilor dezvoltate şi aportul şi randamentul impozitelor pe venit ca, de altfel, şi al celor pe avere, este mai scăzut. Dacă la acestea adăugăm comoditatea şi costul relativ redus al perceperii taxelor de consumaţie şi al altor impozite indirecte, găsim explicaţia opţiunii pentru impozitele indirecte.

Milton Friedman, laureat al premiului Nobel pentru economie,surprinde unele dintre atuurile impozitelor indirecte. Astfel, „ Pentru utilizarea aproape exclusivă a impozitelor indirecte în statul Florida s-a reuşit eliminarea aproape totală a evaziunii fiscale şi ca urmare nivelul general de taxare a scăzut, permiţând indivizilor şi corporaţiilor să-şi exprime liber opţiunea pentru consum şi investiţii”

În concepţia academicianului Iulian Văcărel preferinţa pentru impozitele indirecte se poate explica prin aceea că:

„ – necesită o perioadă scurtă de timp din momentul luării deciziei de instituire a impozitelor (majorare a cotei) printr-un act normativ şi până devin operaţionale;

– reclamă cheltuieli modice de aşezare, percepere şi urmărire;

– sunt mai voalate – fiind cuprinse în preţul de vânzare al produselor sau în tarifele prestărilor de servicii, iar nemulţumirea cumpărătorilor se îndreaptă împotriva agenţilor economici care practică preţuri majorate, iar nu a statului, care a ordonat sporirea impozitelor, ce a dus la scumpirea acestora: cumpărătorul nu ştie cât din preţul plătit pentru produs revine agentului economic şi cât ajunge în tezaurul public.”

1.2 Trasaturile generale ale taxelor pe consumatie

O trăsătură a impozitelor indirecte constă în caracterul regresiv al sarcinii fiscale. Deoarece cotele utilizate pentru calculul acestor impozite nu sunt diferenţiate în funcţie de venitul, averea sau situaţia personală a celor ce cumpără mărfurile sau apelează la serviciile ce fac obiectul impozitelor, ele lasă impresia că ar afecta veniturile consumatorilor în aceeaşi măsură. În realitate, ele efectează în mod deosebit veniturile mici, deoarece se percep, de regulă, la bunurile de larg consum, care deţin o pondere însemnată în consumul personal. Dacă raportăm impozitele indirecte plătite la veniturile diferitelor categorii sociale sau persoane, observăm că ponderea acestora (în venituri) este cu atât mai mare cu cât venitul este mai mic, ceea ce echivalează cu o impunere regresivă a veniturilor. Mai mult, relaţia specifică dintre aceste impozite şi consumul de bunuri şi servicii duce la creşterea sarcinii fiscale direct proporţional cu creşterea consumului acestora care, la rândul său, se distribuie neuniform pe indivizi, fiind mai ridicat pentru familiile cu un număr mai mare de membri şi mai mic în situaţia inversă. În consecinţă, admiţând determinarea sub formă procentuală, acestea apar cu atât mai mici cu cât venitul pe o persoană este mai mare, la un consum de marime egală, ceea ce semnifică regresivitatea impunerii. Din aceeaşi perspectivă, impozitele indirecte sunt inechitabile, în sfera lor neputând fi aplicate principiile de echitate ale impunerii. Datorită modului specific de transmitere a sarcinii fiscale, în cazul acestor impozite nu operează nici criteriul venitului minim neimpozabil. Persoanele care realizează venituri sub nivelul minim considerat prin lege ca neimpozabil nu sunt scutite de impozitele indirecte ci, dimpotrivă, suportă o cotă procentuală de impozit ce revine mai mare la venitul realizat. În aceste condiţii, familiile cu mulţi copii sunt supuse unei sarcini fiscale deosebit de mari, datorită consumului lor de bunuri strict necesare traiului, inevitabil mai mare.