Abordări Teoretice Privind Finanțele Publice

În acest capitol, vom prezenta aspecte de bază privind conceptul de finanţe publice, precum şi relaţiile sociale, economice şi financiare existente în procesul constituirii fondurilor publice şi al repartizării acestora, pe diverse destinaţii, sub forma bunurilor publice.

1. CONCEPTE CHEIE

- finanţe

- nevoi individuale

- nevoi colective

- nevoi semipublice

- bunuri publice/bunuri private

- relaţii de repartiţie

- relaţii de credit

- funcţia de repartiţie a finanţelor

- funcţia de control a finanţelor

- stat jandarm

- stat providenţă

- stat intervenţionist

- stat al bunăstării

2. ASPECTE TEORETICE

Evoluţia istorică a finanţelor publice

În orânduirile social - economice,finanţele s-au manifestat ca relaţii sociaIe, de natură economică, apărute în procesul repartiţiei produsului social şi mai ales al venitului naţional, în strânsă legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului, respectiv:

- în comuna primitivă, statuI încă nu se formase, iar funcţiile publice erau îndeplinite de oameni aleşi de întreaga comunitate; funcţiile de conducere erau onorifice; nu se utilizau metode de constrângere speciale;

- în orânduirea sclavagistă, predomina economia naturală închisă, funcţiile publice erau onorifice, iar cheltuielile statului erau acoperite prin prestaţii în muncă sau în natură la care erau obligaţi supuşii statului. O dată cu dezvoltarea economiei de schimb, a apariţiei banilor, statuI folosea ca resurse, pentru acoperirea cheltuielilor publice, impozitele şi împrumuturile;

- în feudalism, relaţiile marfă - bani nu au devenit preponderente şi, ca urmare, statuI continua să folosească pe scară largă prestaţiile în muncă şi dările în natură, veniturile domeniale şi drepturile regaliene;

- în capitalism, acoperirea cheltuielilor publice se realiza numai pe seama resurselor băneşti. Activitatea statului viza două funcţii, respectiv funcţia internă de menţinere a ordinii interne .şi de asigurare a funcţionării instituţiilor specifice economiei capitaliste şi funcţia externă de apărare a ţării, a independenţei .şi a suveranităţii naţionale, de întreţinere relaţiilor diplomatice cu alte state.

La formarea fondurilor necesare statului participă persoanele care îşi desfăşoară activitatea în sfera producţiei materiale şi nemateriale cu parte din veniturile lor realizate în procesul distribuirii şi/sau redistribuiri venitului naţional.

Contribuţia individuală la fondurile publice variază ca formă şi mărime de la o orânduire la alta, de la o categorie sociaIă la alta, de la o ţară Ia alta şi de la o persoană la alta. Cu toate acestea, fondurile financiare publice sunt reprezentate, în principal, de prelevări de resurse la dispoziţia statului care au un caracter obligatoriu.

În procesul procurării şi repartizării resurselor de care are nevoie statuI pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale, apar anumite relaţii (raporturi) sociale. Acestea sunt de natură economică .şi exprimă repartizarea unei părţi din produsul social şi, mai cu seamă, din venitul naţional, prin intermediul statului, între diferite grupuri sociaIe. Aceste relaţii reprezintă relaţii financiare sau, pe scurt, finanţe.

Conceptul de finanţe publice

În vorbirea curentă, ca şi în literatura de specialitate, se folosesc mai multe expresii ale cuvântului finanţe, cu sensuri apropiate sau diferite, după caz: finanţe, finanţe publice, finanţe private, etc.

Pentru cuvântul finanţe s-au folosit expresiile:

- finatio, financias şi financia pecuniaria, cu sensul de "plată în bani", în secolele al XIII-lea - al XIV-lea;

- finis cu sensul de "termen de plată";

- hommes de finances şi financiérs, pentru denumirea arendaşilor de impozite şi a persoanelor care încasau impozitele regelui; finance, respectiv “o sumă de bani şi, mai ales, un venit al statului", şi finances, pentru a desemna întregul patrimoniu al statului, utilizate în secolul al XV -lea, în Franţa;

- Finanz, respectiv "plată în bani", şi Finanzer ("cămatăr") în secolele al XV -lea - al XVII-lea, în limba germană.

Economiştii consideră finanţele ca reprezentând:

- fonduri băneşti la dispoziţia statului;

- bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice;

- totalitatea resurselor şi a sarcinilor care se referă la activitatea instituţiilor publice, precum şi regulile care determină regimul acestora;

- gospodăria statului şi a altor organizaţii politice, precum şi regulile şi principiiIe care stau la baza administrării bunurilor economice şi a banilor;

- mijloace de intervenţie a statului în economie;

- ansamblul activităţii desfăşurate de sectorul public al economiei, inclusiv administrarea finanţelor publice şi politicile financiare moderne;

- relaţii sociale, de natură economică, care apar în procesul constituirii fondurilor publice de resurse băneşti şi al repartizării acestora în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii.

Concepţii care stau la baza abordării finanţelor publice:

Concepţia clasică, potrivit căreia intervenţiile statului asupra activităţii economice limitau libertatea de acţiune a forţelor pieţei; Astfel, activitatea economică era guvernată de principiul laissez - faire, laissez - passer. Activitatea economică trebuie să rămână apanajul întreprinderilor private, întrucât orice participare a statului perturbă iniţiativa privată, libera concurenţă şi acţiunea legilor obiective ale pieţei.