Analiza acordurilor de finanțare a României de către FMI în perioada 1990-2010

Capitolul 1. Fondul Monetar Internaţional

1.1 Prezentare FMI

Fondul Monetar Internaţional a fost creat în mod oficial la data 27 decembrie 1945, când 29 de state au ratificat statutul său adoptat la conferinţa de la Bretton Woods dar activităţile sale financiare au început la 1 martie 1947, atunci fiind invitate să participe toate statele suverane şi independente.

În F.M.I au intrat automat naţiunile reprezentate la Conferinţa de la Bretton Woods din 1944 cu excepţia U.R.S.S, Liberiei şi Noii Zeelande, care nu au ratificat atunci tratatul.

În 1969 este creată moneda FMI – drepturile speciale de tragere, pentru a completa lichiditatea internaţională, ca principal element de rezervă alături de USD şi de aur.

România este membră a F.M.I din data de 7 decembrie 1972, fiind, la acel moment, cel de-al 125-lea stat membru.

Fondul Monetar Internaţional îşi are sediul în Washington D.C. şi a fost creat în scopul regularizării sistemului monetar internaţional de rate de schimb fixe şi de a pune capăt frecventelor devalorizări competitive folosite în anii 1930. Dar dezmembrarea sistemului monetar internaţional bazat pe fixitatea cursurilor de schimb la începutul anilor 1970 a modificat rolul său, care rămâne totuşi fundamental pentru stabilitatea sistemului monetar internaţional.F.M.I a devenit un instrument de control financiar şi de ajutor pentru ţările în curs de dezvoltare, însărcinat să ajute aceste ţări să depăşească unele crize temporare de finanţare a deficitului balanţei lor de plăţi. Acţiunea sa constă în a acorda împrumuturi în bani ţărilor membre cu asfel de dificultăţi, cu condiţia ca acestea să pună în practică politici adecvate pentru a ajunge la un echilibru al balanţelor de plăţi. Limitarea capitalului său implică faptul că împrumuturile trebuie să fie pe termen scurt pentru a dispune în mod constant de finanţările necesare ajutorării ţărilor aflate în criză.

F.M.I este o organizaţie internaţională care are 186 de ţări membre, înfiinţată pentru a promova cooperarea monetară internaţională, stabilitatea valutară şi acorduri valutare sistematice, pentru a stimula creşterea economică şi niveluri inalte de folosire a forţei de muncă şi pentru a acorda asistenţa financiară temporară ţărilor membre, în condiţii adecvate, pentru a contribui la ajustarea balanţei de plăţi.

Mecanismul de bază F.M.I. În mod normal o ţară trebuie să plătească la zi importurile sale din produsul exporturilor sale sau din împrumuturi pe termen lung. În cazul în care aceste încasări sunt insuficiente şi ţara respectivă are nevoie să-şi deschidă un credit pe termen scurt la F.M.I pentru a acoperi această nevoie F.M.I va acorda atunci drepturi speciale din tragere, deci va consimţi şi va autoriza ca autorităţile respective să cumpere cu moneda naţională o parte din stocul de dolari ce aparţine F.M.I. După ce balanţa de plăţi a ţării s-a redresat, Fondul aşteaptă de la autorităţile acelei ţări ca acestea să răscumpere cu aur sau dolari ori atunci când vor fi create cu DST-uri sumele în moneda naţională pe care ele le-au vândut în timpul unei perioade de criză.

În cursul anilor 1950-1960 F.M.I a devenit conştient de faptul că fixitatea taxei de schimb care trebuia să fie asigurată prin finanţarea pe termen scurt al deficitelor externe nu mai funcţiona într-o lume în care costurile costurile şi cererile se modificau într-un ritm şi un sens diferite de la o regiune la alta, şi în care speculanţii puteau paria că monedele supraevaluate vor fi destabilizate. Cu toată această conştientizare succesivă F.M.I şi membrii săi au dus o luptă strălucită dar fără speranţă pentru a face să funcţioneze sistemul ratelor de schimb fixe.

În 1973 ratele de schimb devin oficial flexibile, această fundamentare fiind esenţială. Misiunea F.M.I, fondată pe un sistem de rate de schimb fixe, se presupunea a lua sfârşit.

Economistul american Robert Aliber punea problema utilităţii menţinerii unei instituţii al cărui mandat era ca şi dispărut. F.M.I trebuia să-şi justifice existenţa într-o lume în care supravegherea asupra ratelor de schimb fixe nu mai era solicitată.

Între anii 1980 şi 1985 datoria publică a statelor sărace şi foarte îndatorate s-a dublat , ca în perioada 1985-1990 să se dubleze din nou ajungând într-un singur deceniu de la 47,7 la 181 miliarde dolari.În perioada 1980 – 1990 aproape 40 de ţări (printre care şi cele care provin din lumea comunistă) au aderat la F.M.I.

Îndatorarea statelor sărace şi puternica dependenţă faţă de finanţările externe, marea sensibilitate faţă de şocurile macroeconomice, economiile lor fragile şi exporturile prea puţin diversificate sunt elemente care au permis F.M.I-ului de a-şi regăsi rolul, astfel încât acesta devine prin stabilirea unui raport de forţe un organism care gestionează datoria Lumii a Treia.

Rolul Fondului Monetar Internaţional constă în întărirea controlului utilizării resurselor atribuite pentru a le asigura eficacitatea şi în paralel întărirea sancţiunilor contra nerespectării de către statele membre mai ales a condiţiilor privind publicarea datelor, lupta contra corupţiei (atât ca state primitoare a ajutorului cât şi chiar în centrul instituţiilor financiare internaţionale) şi obligativitatea luptei contra delincvenţei financiare.