Analiza bugetului central al Indoneziei pe perioada 2005-2010

Rezumat

Bugetul de stat este o categorie fundamentală a științei finanțelor, legată de existența statului și a mecanismului pieței. În fiecare stat sunt elaborate mai multe categorii de bugete, alcătuind un sistem al bugetelor, diferențiat ca structură de la stat la stat în raport cu structura organizatorică a respectivului stat: stat unitar sau stat federal.

Indonezia este o republică constituțională, cu președinte și parlament ales prin vot constituțional. Constituția Indoneziei este bazată pe Pacasila, definită prin cinci principii: naționalism, internaționalism, democrație, justiție socială și credință. Toți cetățenii cu vârsta de peste 17 ani au drept de vot.

Economie este bazată pe agricultură și industria minieră. PIB: 15% din agricultură, 43% din industrie, 42% din servicii. Se extrage petrol, minereuri de fier, staniu, mangan și bauxită, cărbune, gaze naturale etc. Dispune de mici întreprinderi industriale (cauciuc, ciment, zahăr, ulei de palmieri, țesături, textile, produse alimentare). Este dezvoltat meșteșugăritul.

Veniturile și cheltuielile Indoneziei cuprind mai multe categorii, însa, în analiza realizată se vor prezenta câteva din acestea.

Cuvinte-cheie:sold bugetar, venituri, cheltuieli

1.Introducere

Bugetul reprezintă una dintre cele mai importante instrumente administrative utilizabile de către autorități, întrucât servește ca plan de acțiune pentru atingerea obiectivelor stabilite, ca standard de măsurare a performanței, și în cele din urmă poate deveni un dispozitiv pentru a face față unor situații negative previzionate. Conform definiției regăsite în Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice, bugetul reprezintă documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice.

2.Sistemul bugetar

2.1. Definitie

Bugetul public exprimă relațiile economice în formă bănească ce iau naștere în procesul repartiției PIB, în conformitate cu obiectivele de politică economică, socială și financiară ale fiecărei perioade.

Din punctul de vedere al conținutului, bugetul public poate fi analizat ca:

-document: act în care sunt prevăzute și aprobate, în fiecare an, veniturile și cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice;

-lege: act juridic în care se prevăd și se aprobă, prin lege, veniturile și cheltuielile anuale ale statului sau ale instituțiilor publice. Este un act de previziune (sunt indicate resursele bănești ale statului și destinațiile acestora sub forma cheltuielilor), act de autorizare (puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să cheltuiască și să perceapă venituri, potrivit prevederilor legale), act anual (anul bugetar în care sunt aprobate și executate veniturile și cheltuielile);

-sistem de fluxuri financiare: legate de formarea resurselor financiare publice (impozite, taxe, contribuții și alte venituri publice), pe de o parte și de repartizarea acestora, pe de altă parte;

-instrument de politică economică: instrument de politică a statului în domeniul fiscalității și a cheltuielilor publice, întrucât prin acest document sunt stabilite veniturile bugetare ce reflectă politica fiscală și cheltuielile bugetare ce au un rol important în plan economic și social.

2.2. Rol

Bugetul public este conceput și elaborat ca un buget consolidat care reflectă la nivelul unui an, efortul financiar public. Rolul bugetului public:

-rolul alocativ reflectă în partea de cheltuieli modul de alocare a resurselor fiecărui an bugetar;

-rolul redistributiv rezultă din faptul că bugetul public este un instrument prin care se redistribuie o parte a PIB prin intermediul impozitelor și taxelor, precum și prin intermediul cheltuielilor;

-rolul de reglare a vieții economice decurge din faptul că datorită bugetului public ca instrument cu putere de lege, se poate acționa asupra economiei stimulând sau frânând o anumită activitate.

3. Analiza bugetului central al Indoneziei

3.1. Economia Indoneziei

Indonezia este o țară cu un înalt ritm de dezvoltare economică. Dezvoltarea industriei este favorizată de rezervele mari de substanțe minerale : carbuni, petrol, gaz natural, cupru, staniu, nichel, bauxită. Pe bază de materii prime proprii se dezvoltă intens industriile electroenergetică, metalurgia feroaselor, constructoare de mașini, chimică, textilă. Indonezia este unul din principalii producatorii mondiali de lemn, inclusiv a lemnului prețios de santal, teck, bambus etc. Condiții climatice mai favorabile pentru creșterea plantelor sunt în insulele Jawa și Sumatra. Aici se obțin cîte două-trei recolte pe an. Culturile principale sunt : orezul, arborele de cauciuc, arborele de cacao, arbustul de ceai, culturile citrice. Se cultivă arbori producatori de mirodenii : piper negru, vanilie scorțișoară, cuișoare, nucșoare etc. Orezariile ocupă 50% din suprafața cultivată, fiind extinse și pe versanții terasați. Creșterea animalelor (bovine, caprine, păsări) joacă un rol secundar în activitatea populației. Pentru mulți locuitori ai arhipelagului ocupația de bază este pescuitul. Rolul principal în traficul de pasageri și de mărfuri revine căilor maritime, Indonezia având circa 300 de porturi. Pe insula Jawa este prezent și transportul feroviar. Lungimea șoselelor este mică. Indonezia dispune de un potențial turistic înalt, anual fiind vizitată de circa 6 mln. de turiști străini. Principalele obiective turistice sunt templele budiste și hinduse, în special templul budist de la Borbudur - cel mai mare monument arhitectonic (sec. VII d. Hr.) din emisfera sudică. Alte atracții turistice sunt vulcanii și lacurile vulcanice, stațiunile balneomaritime etc.