Analiza cheltuielilor naționale pentru apărare

1.INTRODUCERE

În fiecare stat există institutii publice chemate să asigure funcționarea în bune condiții a administrației publice, care asigură ordinea publică internă, securitatea civilă etc. Existența lor reprezintă un raspuns la necesitațile publice de asigurare a structurilor și aparatului de stat care, pentru activitatea specifică, contribuie la dezvoltarea economică, socială, la desfașurarea activităților în toate domeniile.

Integrarea României în structurile euro-atlantice constituie obiectivul strategic prioritar al politicii externe actuale. Pornind de la constatarea că NATO a reprezentat principala alianță politico-militară defensivă, care a asigurat securitatea necesară dezvoltarii statelor member, România și-a manifestat interesul de aderare la această alianță, imediat după crearea condițiilor favorabile pe plan extern. Astfel, pe 26 ianuarie 1994, România a fost prima țară europeană din afara Alianței Nord-Atlantice care a semnat Documentul-cadru al parteneriatului pentru pace. De atunci și până în prezent, România s-a remarcat ca unul dintre cei mai activi parteneri de cooperare ai Alianței, participând la un mare număr de exercitii, activități de pregatire și reuniuni, ale diferitelor structuri NATO.

O analiză a PwC arată că rata anuală de creștere a cheltuielilor pentru apărare va crește cel mai probabil în perioada 2017-2021 în 58 dintre cele 71 de națiuni analizate, pe masură ce statele trebuie să facă față unui mediu global de securitate tot mai complex. PwC Global Defense Perspectives 2017 este cel de-al doilea raport care analizează cheltuielile de apărare, examinează influențele strategice și impactul lor asupra mediului actual și viitor al sectorului apărarii.

Raportul analizează doi parametri: prioritizarea cheltuielilor de apărare (cheltuieli ca procent din PIB) și postura de securitate - masură în care țările desfașoară trupe aeriene și terestre în afara granițelor naționale și cantitatea de armament vândut sau închiriat de o țară.

Raportul relevă o creștere a cheltuielilor de apărare proiectate pentru perioada 2017 - 2021, care va compensa declinul înregistrat în perioada 2012-2016 in 45% dintre țările analizate.

2. CHELTUIELILE DIRECTE ȘI INDIRECE

Cheltuielile de apărare (militare) sunt de doua feluri: directe și indirecte.

Cele directe cuprind cheltuielile cu întreținerea forțelor armate în țară sau în cadrul bazelor militare din alte țări și ele se concretizează în procurarea de bunuri și servicii reclamate de această întreținere, precum și dotarea cu echipament, armament, tehnică de luptă; aceste cheltuieli figurează în bugetul Ministerului Apărarii. În afara acestora, există și alte cheltuieli militare, finanțate din fonduri speciale separate de bugetul de stat sau există cheltuieli “civile” cu finalițare militară , cuprinse în bugetele altor ministere. De asemenea, în diferite țări există structuri diverse referitoare la aceste cheltuieli (se include sau nu pensiile militarilor, se includ uneori cheltuieli cu jandarmeria).

Cheltuieli militare indirect sunt considerate cele legate de lichidarea urmărilor războaielor sau pentru pregătirea unor viitoare acțiuni armate: plați în contul datoriei publice contractate pentru înzestrarea armatei sau pentru ducerea războaielor; despăgubiri de război datorate de țările învinse țărilor care au câștigat războiul; cheltuieli de refacere a propriei economii distruse; plăți de pensii cuvenite orfanilor, invalizilor sau văduvelor de război; cercetări științifice cu finalițare militară etc. Cunoașterea tuturor acestor categorii de cheltuieli și identificarea lor în ansamblul cheltuielilor publice ale statelor fac posibilă măsurarea mai aproape de adevăr a întregului efort financiar de natură militară.

Cheltuielile de apărare reprezintă o pondere importantă în ansamblul cheltuielilor bugetului de stat. Sub aspect economic, cheltuielile de apărare au aceeași structură ca alte cheltuieli pentru domenii diferite.