Analiza Cheltuielilor și Veniturilor Publice în România în Perioada 2006-2010

CHELTUIELI PUBLICE

Cheltuielile publice reprezintǎ forma de manifestare a funcţiei de repartiţie a finanţelor publice în faza redistributivǎ. Prin acesata are loc, o realocare a fondurilor bǎneşti pe divese destinaţii, în funcţie de necesitǎţile sociale (nevoile colective) şi în funcţie de politica financiarǎ promovatǎ de stat.

Cheltuielile publice exprimǎ relaţii economico-sociale în formǎ bǎneascǎ, ce se manifestǎ între stat, pe de o parte şi persoane fizice sau juridice, pe de altǎ parte, cu ocazia repartizǎrii şi utilizǎrii resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor sale. Astfel, cheltuielile publice se materializeazǎ în plǎţi efectuate de stat din resursele mobilizate pe diferite cǎi, pentru achiziţii de bunuri sau prestâri de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, acţiuni social culturale, întreţinerea armatei, unele acţiuni de ordin economic etc.

Trebuie fǎcutǎ distincţie între noţiunea cheltuieli publice şi cheltuieli bugetare. Cheltuielile publice se referǎ la totalitatea cheltuielilor efectuate în sectorul public prin intermediul instituţiilor publice care se acoperǎ fie din bugetul statului (pe plan central sau local) fie din bugetele proprii , pe seama veniturilor obţinute. Cheltuielile bugetare se referǎ numai la acele cheltuieli care se acoperǎ de la bugetul de stat, din bugetele locale sau din bugetul asigurǎrilor sociale de stat. Astfel, cheltuielile bugetare sunt cheltuieli publice.

Delimitarea cheltuielilor publice în raport cu cheltuielile bugetare este redatǎ în continuare:

Cheltuieli

publice • Cheltuieli bugetare acoperite din resurse financiare, constituite în:

- Bugetul de stat;

- Bugetul asigurǎrilor sociale de stat;

- Bugetele locale;

- Celelatlte bugete componente ale sistemului bugetar.

• Cheltuieli acoperite exclusiv din resurse financiare publice constituite în afara bugetului, prevǎzute în bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice autonome sau alte instituţii publice autofinanţate

• Cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei statului

• Cheltuieli finanţate din credite externe

• Cheltuieli finanţate din fonduri externe nerambursabile

Cheltuielile publice se împart în funcţie de natura lor în douǎ categorii:

• cele care reprezintǎ un consum definitiv de PIB (cheltuieli curente, cheltuieli cu bunuri, servicii, salarii);

• cheltuieli care reprezintǎ o avansare de PIB (cheltuieli de investiţii sau de capital).

Factorii care influenţeazǎ creşerea cheltuielilor publice

De-a lungul timpului s-a observat tendinţa de creştere economicǎ a cheltuielilor publice, atât nominalǎ cât şi relativǎ. Creşterea accentuatǎ a cheltuielilor publice este determinatǎ de o serie de factori obiectivi.

Se cunosc urmǎtorii factori din literatura de specialitate:

- factori demografici – se referǎ la creşterea populaţiei şi la modificarea structurii acesteaia, pe categorii socio-profesionale;

- factori economici – privesc dezvoltarea economiei, modernizarea acesteia pe baza cercetǎrii ştiinţifice;

- factori sociali – creşterea venitului mediu pe locuitor antreneazǎ preocuparea statului, care trebuie sǎ aloce resurse pentru armonizarea veniturilor categoriilor sociale;

- urbanizarea – se referǎ la dezvoltarea centrelorurbane şi a unor unitǎţi publice prin creşterea cheltuielilor publice;

- factori militari – creşterea cheltuielilor publice legate strict de cheltuieli militare;

- factori de ordin istoric – care acţioneazǎ prin transmiterea de la o perioadǎ la alta a nevoilor sporite de cheltuieli şi de suportare a poverii fǎcute în anii anteriori, pin împrumuturi publice;

- factori politici – care se referǎ la creşterea sarcinilor statului contemporan prin trecerea de la statutul „jandarm” la statutul „providenţǎ”.

Reguli de efectuare a cheltuielilor publice:

I. Orice cheltuialǎ publicǎ poate fi realizatǎ numai dacǎ este prevǎzutǎ într-un act normativ;

II. Cheltuielile publice pot fi efectuate numai în condiţiile exercitǎrii unui control financiar riguros privind necesitatea şi oportunitatea acestora;

III. Cheltuielile publice nu se pot efectua în mod automat chiar dacǎ au fost prevǎzute într-un act normativ ci pe mǎsura justificǎrii sumelor acordate pe baza atingerii indicatorilor de performanţǎ.