Analiza impozitului pe venitul din salariu și asimilate salariilor

Introducere

Scopul proiectului constă în dobândirea unor cunostințe aplicative pe domeniul fiscal. Obiectivul acestui proiect este aplicarea cunoștințelor teoretice în organizarea și derularea activităților din organizația în care se desfășoară practica, aprofundarea cunoașterii domeniului fiscal, a legislației și a normelor în vigoare care vizează activitatea organizației și pe baza cărora se desfășoară operațiunile specifice.

Proiectul este format dintr-un capitale, concluzii și bibliografie. Capitolul 1 cuprinde atât cadrul conceptual al temei abordate, cât și un studiu de caz în care se arată modul de calcul a impozitului pe venituri din salarii și asimilate salariilor. Lucrarea se încheie cu concluzii și bibliografie.

Capitolul 1 Analiza impozitului pe venitul din salariu și asimilate salariilor

1.1 Cadrul conceptual al temei abordate

Salariul reprezintă suma de bani pe care o primește posesorul forței de muncă pentru contribuția adusă la realizarea muncii ca factor de producție.

Impozitul pe venituri din salarii și asimilate salariilor este reglementat in Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, Titlul IV, Capitolul III, art. 76-82, precum și în Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului Fiscal, aprobate prin Hotarârea Guvernului nr. 1/2016.

Impozitul reprezintă o contribuție obligatorie, fără contraprestație imediată și directă, nerambursabilă, efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes public. Impozitarea unui salariat, angajat cu carte de muncă, se face prin impozitarea pe salarii.

Conform Codului Fiscal, „sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natura obținute de o persoana fizică rezidentă ori nerezidentă ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detașare sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă acordate persoanelor care obțin venituri din salarii și asimilate salariilor”.

1. Debitorii obligației de plată

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri. Așadar, contribuabilii sunt persoane fizice ce obțin salariu în temeiul unui raport de muncă, iar de calcul și reținere se ocupă angajatorul.

2. Calcularea impozitul pe venituri din salarii și asimilate salariilor

Determinarea impozitului pe venituri din salarii și asimilate salariilor este prevazută in art. 78 din Codul Fiscal, coroborat cu Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului Fiscal. Acesta se stabilește in funcție de două situații:

a) pentru venituri obținute la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinată ca diferență între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau în conformitate cu instrumentele juridice internaționale la care România este parte, precum și, după caz, a contribuției individuale la bugetul de stat datorată potrivit legii, și următoarele:

(i) deducerea personală acordată pentru luna respectivă;

(ii) cotizația sindicală plătită în luna respectivă, potrivit legii;

(iii) contribuțiile la fondurile de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările și completările ulterioare, și cele la scheme de pensii facultative, calificate astfel în conformitate cu legislația privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de către entități autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, suportate de angajați, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de 400 euro;

(iv) primele de asigurare voluntară de sănătate, precum și serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, suportate de angajați, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de 400 euro.

b) pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau în conformitate cu instrumentele juridice internaționale la care România este parte, precum și, după caz, a contribuției individuale la bugetul de stat datorate potrivit legii, pe fiecare loc de realizare a acestora.