Analiza pieței produselor și serviciilor de Private Banking în lume

CAPITOLUL 1 - DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1. Definirea conceptului de private banking

Noțiunea de private banking a primit în literatura de specialitate mai multe definiții, între care o putem menționa pe cea specificată în articolul lor de către Segura & Strehlau (2012, p. 289), citând pe Foehn (2014). Aceștia definesc termenul drept “un domeniu de afaceri în care indivizii cu venituri mari beneficiază de o amplă consiliere financiară pe termen lung și sfaturi despre afaceri”. Aceeași sursă menționează, citându-i pe Abratt & Russel (1999) că în ciuda faptului că acești indivizi nu au nevoie să împrumute bani deoarece sunt foarte bogați, totuși au nevoie de o atenție sporită în cazul administrării activelor lor.

Private bankingul este un termen care descrie activitatea bancară, investițională și alte servicii financiare oferite de către bănci indivizilor care dispun de active de mărime considerabilă. Alături de această definiție, autorii Reena & Parthasarathy (2018, p. 203) menționează și faptul că noțiunea de “private” se referă la faptul relația cu clienții la acest tip de servicii bancare se axează pe latura personală mai mult decât în cazul băncilor comerciale, de obicei acest avantaj fiind facilitat de către consilieri bancari dedicați.

În articolul publicat de Bednarska & Olejniczak (2008, p. 1), aceștia nominalizează conceptul ca fiind unul cheie în țările dezvoltate, numindu-l “esența serviciilor pentru clienții foarte bogați, care sunt persoane fizice”. Se caracterizează prin servicii foarte personalizate și o gamă largă de produse financiare, precum și o abordare complexă referitoare la solicitările acestui tip de clienți.

Din mediul online, se remarcă definiția publicată pe site-ul efin.ro, prin care private bankingul este descris ca fiind “o activitate de consiliere financiară personalizată și administrarea banilor clienților cu venituri mari sau care dețin active lichide însemnate, precum și tranzacții personale prompte, în condiții de maximă confidențialitate”. Pe investopedia.com se notează o parte din caracteristicile acestui termen: “servicii și produse financiare personalizate, oferite clienților unor bănci de retail care obțin venituri mari”. Termenul exact utilizat este cel de high-net-worth-individual (HNWI). Acest tip de servicii financiare include o gamă de servicii de administrare a activelor, managementul investițiilor și al portofoliului, asigurări, economii ș.a.

În articolul publicat de Omarini & Molyneux (2005), private bankingul oferă servicii clienților înstăriți, în special în mod individual, dar și famiilor acestora. De obicei, aceste servicii combină produsele de tip retail, precum plățile și conturile și oferă de asemenea o gamă mai largă de servicii în plan investițional.

În cartea publicată în 1996, Lyn Bicker sumarizează câteva din caracteristicile termenului, între care putem aminti: gestionarea eficientă a activelor financiare și investiții în diverse active. Clienții foarte bogați sunt motivați să plătească anumite sume pentru a putea beneficia de o creștere importantă a lichidităților acestora, ca urmare a investițiilor de pe piața monetară, realizate cu ajutorul consilierilor specializați și foarte bine pregătiți.

Este important de reținut că în cazul acestui tip de clienți, serviciul este foarte dezirabil și i se acordă importanța cuvenită, deoarece acești consumatori doresc o certitudine pentru administrarea finanțelor proprii, atât din punct de vedere al siguranței, confidențialității, cât și pentru a beneficia de ajutor în ceea ce privește dezvoltarea finanțelor de care dispun.

Un privilegiu pentru clienții private banking îl reprezintă interacțiunea cu un bancher personal, care este reprezentantul băncii și facilitează legătura între instituția bancară și client, pentru ca acesta să beneficieze de cele mai bune condiții pentru asigurarea nevoilor sale.