Apariția și evoluția asigurărilor sociale pe plan internațional

Capitolul 1. Apariția asigurarilor sociale pe plan internațional

1.1 Originea asigurărilor sociale

De-a lungul timpului, numeroși oameni înțelepți au făcut referiri, în cugetările lor, la asigurări. Motivul principal a fost legat de grija oamenilor pentru prezent, dar mai ales pentru viitor, deoarece mereu se gândeau să se apere de ceea ce le poate aduce pagube și suferințe: dușmani, intemperii, accidente, moarte etc. Se poate spune astfel că, originile asigurărilor sunt atăt de îndepărtate, încât este destul de dificil de a stabili exact apariția acestora. Necesitatea apariției acestor activități de asigurare este strâns legată de către existența unor evenimente posibile, care sunt considerate un pericol, atât pentru integritatea bunurilor materiale, cât și pentru viața oamenilor: calamități, accidente, incidente etc. Astfel, prima premisă care a stat la baza asigurării a fost apariția conceptului de risc, atunci când omul începe să conștientizeze ce este riscul și importanța sa.

Ca o primă modalitate de dispersie a riscului, dar nu și de protecție era reprezentată de cea practicată de către negustorii chinezi care au decis să își distribuie marfa pe mai multe vase ce urmau să o transporte pe râurile periculoase ale Chinei, astfel au redus riscul ca întreaga cantitate de marfa să fie supusă pierderii.

O a doua premisă în ceea ce constă apariția asigurărilor este legată de necesitatea ca oamenii să se poată ajuta reciproc în cazul unor daune, numit astfel principiul mitualității pe baza căruia s-au format primele fonduri de asigurări. Oamenii se uneau pentru a face față mai ușor consecințelor evenimentelor nefaste. Astfel spus, pagubele suferite de către un individ erau divizate, deoarece se împărțeau mai multor persoane, sau se aduceau contribuții care constau în sume mici de bani sub forma unor cotizații cu scopul de a crea un fond bănesc utilizat mai apoi la ajutorarea persoanelor care au suferit prejudicii generate de evenimentele ce au motivat unirea comunității.

Se spune că cele mai vechi forme de asigarări sunt întâlnite încă din antichitate când au apărut instituții apropiate de cele care asigurau protecția individului și a bunurilor sale din zilele noastre. Vorbim astfel de existența societăților de intrajutorare naturală a cioplitorilor în piatră din Egiptul antic, de organizare a transporturilor de caravane, de organizare de asociații a căror activitate constă în a acorda ajutor membrilor lor și familiilor acestora în caz de incendiu, deces, boală.

Acestea fiind spuse, evoluția asigurărilor este strâns legată de către dezvoltarea comerțului pe mare și a asigurarilor maritime ce au influențat în mare măsură toate celelalte tipuri de asigurări, mai ales cele de transport. Astfel, secolul XIX marchează începutul asigurărilor moderne. După ce au apărut asigurările maritime au urmat asigurările de viață, ca mai apoi, după marele incendiu din Londra au fost create și primele asigurări contra incendiilor. Între timp au apărut și alte ramuri ale asigurărilor precum: asigurări împotriva accidentelor, accidente împotriva mortalității animalelor, asigurarea cailor de curse, asigurări împotriva furtului, asigurare de răspundere civilă .

1.2. Primele forme ale asigurărilor sociale din secolul XIX

Secolul al XIX lea e marcat de o nouă etapă în dezvoltarea asigurărilor, fapt legat de implicare activă, în ceea ce privește statul, în asigurări.

La sfărșitul secolului XIX, concepția, în ceea ce privește asigurările sociale se schimbase radical. Au fost adoptate programe de asigurare socială în muneroase țări din Europa, precum și luarea primelor măsuri de redresare a stării materiale a nevoiașilor.

Astfel încât, în anii 1883, cancelarul Germaniei Otto von Bismark, inființase un sistem de compensare a pierderii veniturilor în urma îmbolnăvirii, invalidității, al atingerii vârstei înaintate, prin intermediul asigurărilr obligatorii pentru toți muncitorii din sfera productivă. Cu toate acestea, programele de asigurări sociale purtau un caracter aleatoriu, deoarece centrul atenției se regăsea problema menținerii ordinii interne a statului .