Aplicarea pentru Prima Dată a IFRS

INTRODUCERE

La ora actuală România se află în faţa unor procese economice, politice, sociale, culturale ireversibile şi de mare interes pentru contabilitate: creşterea numărului şi puterii companiilor transnaţionale; globalizarea economiilor, cu predilecţie a pieţelor financiare; creşterea capitalizării bursiere şi dezvoltarea şi apariţia de noi produse financiare.

În aceste condiţii, producţia şi comunicarea unor informaţii financiare relevante, credibile, comparabile care să utilizeze un limbaj contabil comun în măsură să asigure

comunicarea între toate categoriile de utilizatori de informaţii sunt vitale mediului de afaceri.

Unica soluţie pentru realizarea acestor cerinţe este armonizarea/ covergenţa/ conformitatea contabilităţii româneşti cu prevederile aquis-ului comunitar şi, implicit, aplicarea efectivă a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară IAS/IFRS.

Obiectivul principal al IFRS 1 este aplicarea retrospectivă a tuturor IFRS-urilor la data întocmirii situaţiilor financiare. Sunt menţionate 10 excepţii care reduc dificultatea aplicării retrospective. Excepţiile aduc simplificări pentru cei care întocmesc aceste situaţii financiare, mai ales în cazurile în care nu sunt informaţii disponibile. Multe entităţi vor fi nevoite să efectueze schimbări semnificative ale politicilor lor contabile pentru a fi în conformitate cu IFRS, mai ales pentru: instrumente financiare, planuri de pensii, impozite amânate, provizioane, plăţi pe bază de acţiuni.

Acest IFRS se aplică în cazurile în care o entitate adoptă IFRS ca nouă bază a contabilităţii. IFRS 1 este aplicat de orice entitate care îşi întocmeşte primele situaţiile financiare conform IFRS începând sau după 1 ianuarie 2004.Entităţile care doresc să îşi întocmească situaţii financiare conform IFRS înainte de 2004 sunt încurajate. De exemplu, entităţi care îşi întocmesc primele situaţii financiare conform IFRS pentru anul încheiat la 31 decembrie 2002 sunt încurajate să aplice IFRS 1 decât SIC 8. O entitate poate să aplice IFRS 1 pentru situaţii financiare interimare.

Exemplu:

Data de raportare pentru primele situaţii financiare IFRS ale entităţii XYZ este 31 decembrie 2005. Entitatea XYZ decide să prezinte informaţii comparative în respectivele situaţii financiare doar pentru un an. Ca urmare, data de trecere a acesteia la IFRS reprezintă începutul activităţii, respectiv data de1 ianuarie 2004 (sau, echivalent, închiderea activităţii la 31 decembrie2003). Entitatea XYZ a prezentat situaţii financiare conform GAAP anterioare anual până la data de 31 decembrie 2004.

Majoritatea entităţilor aplică IFRS 1 când vor să treacă de la reglementările contabile naţionale (denumite în continuare GAAP) la IFRS-uri. IFRS 1 trebuie aplicat atunci când situaţiile financiare anterioare:

- includ reconcilieri ale unor elemente de la GAAP la IFRS;

- sunt conforme cu unele IFRS-uri, dar nu cu toate;

- sunt conforme cu toate IFRS, dar nu conţin o declaraţie explicită şi fără rezerve de conformitate;

- sunt necesare pentru raportări interne;

- sunt necesare pentru a se întocmi situaţii financiare consolidate conform IFRS.

O entitate nu adoptă o nouă bază a contabilităţii când, de exemplu, entitatea:

a) încetează să prezinte situaţii financiare în conformitate cu reglementările naţionale, aşa cum a procedat anterior precum şi un alt set de situaţii financiare care au conţinut o declaraţie explicită şi fără reserve de conformare la IFRS;

b) a prezentat situaţii financiare în anul anterior în conformitate cu reglementările naţionale iar respectivele situaţii financiare au cuprins o declaraţie explicită şi fără rezerve de conformare la IFRS;

c) a prezentat situaţii financiare în anul anterior care au conţinut o declaraţie explicită şi fără rezerve de conformare la IFRS, chiar dacă auditorii au emis o opinie cu rezerve în raportul de audit asupra respectivelor situaţii financiare.

IFRS 1 cere entităţilor:

a) să identifice primele situaţii financiare conform IFRS;

b) să întocmească bilanţul de deschidere la data tranziţiei la IFRS;

c) să selecteze politicile contabile care corespund şi să aplice aceste politici retrospectiv tuturor perioadelor prezentate în primele situaţii conform IFRS;

d) să stabilească dacă va aplica cele 10 excepţii prevăzute in IFRS 1 în cazul aplicării pentru prima dată a IFRS-urilor;

e) să prezinte explicit toate retratările şi reconcilierile aferente trecerii la IFRS.

Adoptarea pentru prima dată a IFRS

Motive pentru emiterea IFRS

Standardul a aparut din necesitatea de a inlocui prevederile SIC-8 „Aplicarea pentru prima data a IAS ca baza a contabilitatii”, prevederi in anumita masura excesive, in sensul ca cerintele lor erau de natura a ocaziona costuri exagerate pentru intreprinderile ce adoptau IAS in raport cu beneficiile informationale aduse SFA.Consiliul a elaborat IFRS cu scopul de a aborda următoarele aspecte:

- unele aspecte ale cerinţei SIC-8 privind aplicarea retroactivă au generat costuri care au depăşit beneficiile potenţiale pentru utilizatorii situaţiilor financiare. Mai mult, deşi SIC-8 nu prevedea aplicarea retroactivă în cazurile în care acest lucru este imposibil, nu explica dacă o entitate care aplică pentru prima dată IAS trebuie să interpreteze această imposibilitate de aplicare ca un impediment şi nu specifică nici un tratament particular pentru aceste cazuri;