Audit intern

Conceptul, evolutia si cadrul de reglementari ale auditului public intern

Auditul public intern reprezinta o activitate functional independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, ajuta entitatea publica sa-si indeplineasca obiectivele, evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare.

Auditul intern a aparut ca o necesitate la inceputul sec XX determinata de urmatoarele motivatii:

Responsabilitatea asupra realitatii, exactitatii si legalitatii informatiilor cuprinse in situatiile financiare revine conducatorului entitatii. Acesta nu are nici timpul si nici pregatirea necesara pentru a efectua verificarile informatiilor cuprinse in situatiile financiare recurgand la serviciile unor specialisti independenti care sa efectueze verificarile necesare si sa recomande masuri de remediere a eventualelor nereguli descoperite;

Existenta unei auditari proprii ale entitatilor pentru a elimina sau a reduce eventualale nereguli ce ar putea fi descoperite de auditorii externi.

Evolutia cadrului legislativ

- OG nr. 119 / 1999 - privind controlul intern si controlul financiar preventiv;

- OMF nr. 332/2000 privind aprobarea Normelor metodologice generale pentru organizarea si functionarea auditului intern in baza prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv;

- Legea nr. 672 / 2002 privind auditul public intern cu modificarile si completarile aduse de OG nr. 37/2004;

- OMF nr. 38 / 2003 privind aprobarea Normelor generale privind exercitarea activitatii de audit public intern.

2 Tipologia auditului intern

- Auditul de sistem

- Auditul performantei

- Auditul de regularitate

Auditul de sistem

Auditul de sistem reprezinta o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si control intern, cu scopul de a stabili daca acestea functioneaza economic, eficace si eficient, pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandari pentru corectarea acestora.

Auditarea performantei utilizarii banilor publici

In timp ce in majoritatea tarilor serviciile de audit vizau numai efectuarea unor verificari de legalitate, respectiv de regularitate, in SUA serviciile de audit si in mod deosebit cele care se desfasoara in IP, includ pe langa auditul de regularitate si auditul de performanta.

Reforma sectorului public scoate in evidenta mutarea centrului de greutate de la verificarea respectarii regulilor si procedurilor la stabilirea masurilor necesare pentru imbunatatirea performantelor unei organizatii.

Prin efectuarea auditului performantei se reduc verificarile asupra conducatorilor organizatiilor auditate, urmarindu-se cresterea responsabilitatii acestora asupra programelor si resurselor pe care le administreaza prin mecanisme cum ar fi raportarea performantelor.

Conceptul de audit de performanta

Potrivit standardelor de audit elaborate de Organizatia Internationala a Istitutiilor Supreme de Audit (INTOSAI) la paragraful nr.40 se prevede ca auditul de performanta “se refera la examinarea economiei, eficientei si eficacitatii”.

Criteriile de evaluare ale indicatorilor de performanta necesita o abordare analitica intrucat baza de referinta trebuie sa fie cat mai concludenta, iar indicatorii utilizati sa fie cat mai adecvati domeniului auditat.

Organizarea compartimentului de audit public intern

a) conducatorul IP sau, in cazul altor entitati publice, organul de conducere colectiva are obligatia instituirii cadrului organizatoric si functional necesar desfasurarii activitatii de API;

b) la institutiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entitati publice, auditul public intern se limiteaza la auditul de regularitate si se efectueaza de catre compartimentele de audit public intern ale Ministerului Finantelor Publice;

c) conducatorul entitatii publice aflate in coordonarea sau sub autoritatea altei entitati publice, stabileste si mentine un compartiment functional de audit public intern, cu acordul entitatii publice superioare; daca acest acord nu se da, auditul entitatii respective se efectueaza de catre compartimentul de audit public intern al entitatii publice care a decis aceasta.