Aurul și Moneda

I .APARITIA SI EVOLUTIA AURULUI

În evolutia sa de-a lungul secolelor, aurul a urmat 2 trasee principale : aurul-marfa (aurul destinat bijuteriilor, obiectelor de cult, aurul folosit în industrie) si aurul monetar (aurul folosit în calitate de ban). Prima utilizare a aurului a fost pentru podoabe sau alte obiecte direct utile omului. Ulterior, prin secolul VII î.Hr., aurul a devenit moneda, capatând astfel o a doua utilizare importanta.

1.1Banii si aurul

Istoria aurului monetar este strâns legata de istoria banilor. Aparitia banilor, în perioada de descompunere a comunei primitive, dupa prima diviziune sociala a muncii, a fost rezultanta dezvoltarii schimbului de activitati care – pentru evitarea dificultatilor inerente trocului – trebuia mijlocit de un echivalent general. Câteva dintre monedele care au servit drept bani la diferite popoare si în diferite epoci de-a lungul istoriei : argila, ceramica, uleiul de masline, vitele, porcii, porumbul, sarea, orezul, sclavii, vinul, grâul, ceaiul, fierul, argintul, aurul, cuprul, etc.

Dintre toate acestea, metalele pretioase au iesit în evidenta iar datorita însusirilor lor naturale (divizibilitate, fara pierdere mare de valoare, omogenitate, inalterabilitate în timp, valoare mare în volum mic, etc) raspundeau cel mai bine functiei sociale de bani.

Proprietatile aurului care fac din el o substanta cu calitati monetare incontestabile:

1. Inalterabil

Nefiind atacat, practic, de nici o substanta, aurul îsi pastreaza neatinsa valoarea, putând fi pastrat, deci tezaurizat, vreme îndelungata.

2. Omogenitate

O bucata de aur este egala cu oricare alta bucata de aur de aceiasi puritate, indiferent de locul de unde au fost extrase. Aurul obtinut acum 5000 de ani este similar cu cel extras astazi.

3. Divizibilitate, fara pierdere de valoare

Aurul poate fi divizat în cele mai mici unitati posibile iar dupa aceea poate fi, cu aceeasi usurinta, regrupat într-o singura bucata fara pierderi de substanta sau valoare. Aceasta calitate a fost hotarâtoare la baterea monedelor. Raportul dintre monedele de aur se stabileste exact în functie de raportul lor de greutate.

4. Usor de prelucrat, perfect maleabil

Moneda de aur poate primi diferite însemne, care precizeaza greutatea si valoarea, lucru care o face usor de recunoscut. Posibilitatea falsificarii monedelor de aur este îngreunata, înselaciunea presupune ca însusi emitentul sa se angajeze pe aceasta cale.

5. Valoare mare în volum mic

Aurul se gaseste în natura în cantitati relativ mici, si fiind obtinute cu mare dificultate, au o valoare ridicata, mult mai ridicata decât a altor marfuri. De aici rezulta ca moneda este relativ usor de transportat dintr-un loc în altul, cheltuielile de transport reprezentând o mica parte din valoarea lor intrinseca.

Însumând toate aceste însusiri atât de importante pentru utilizarea lui în functia de bani, se întelege de ce aurul a ocupat cu timpul locul central ca mijloc al schimbului si a înlocuit celelalte marfuri întrebuintate pentru aceste scopuri.

Functiile banilor ca mijloc de schimb, etalon al valorii s-au dezvoltat odata cu aparitia monedelor, cea dintâi mare inovatie în istoria multimilenara a banilor.

1.2.Moneda în antichitate

Primele monede au fost batute de regele Lidiei, Cresus în urma cu 2500 de ani. Erau din aur si se regasesc sub denumirea de „creseide” sau „stateri lidieni”.

În jurul anului 250 î.Hr. la Roma apare prima moneda de aur. De la romani vine denumirea de moneda.

În Republica Romana, primii care au batut moneda de aur au fost negustorii de metale pretioase, precum si comerciantii si bancherii în mâna carora se concentra schimbul de marfuri. Pe o fata, monedele romane purtau semnul distinctiv al persoanei care o batea si unele inscriptii. Pe celalalta fata se imprimau unele figuri, de exemplu capete de animale. Se considera ca o moneda care avea imprimat pe ea un cap de bou valora tocmai pretul unui bou.

Baterea monedei a devenit, cu timpul, o prerogativa a statului, însemn al unitatii, independentei si suveranitatii unui teritoriu. Fiecare rege dorea sa-si bata propria moneda, care sa-i poarte însemnele si efegia. Multitudinea de state, statulete, regate explica numarul deosebit de mare al monedelor.