Banca Centrală a Spaniei

1. INTRODUCERE

Banca Spaniei denumita initial Banca Nationala San Carlos, fundată in anul 1782 de Regele Carlos al 3-lea este in prezent Banca Centrală a Spaniei si face parte din Sistemul Bancilor Centrale Europene (ESCB). Aceasta nu poate cere sau primi instructiuni din partea Guvernului, sau din partea oricarei organizatii spaniole sau a Uniunii Europene in calitatea sa de membru al ESCB. Profitul obtinut il varsa Trezoreriei.

Banca San Carlos este prima banca care primeste autorizatie pentru emiterea primelor bacnote spaniole cunoscute sub denumirea de cédulas, care de altfel nu au fost bine primite.

Intre anii 1793-1814, ca urmare a unei serii de razboaie statul spaniol pentru a-si indeplini obiectivele, se imprumuta de la banca cu mai mult de 300 milioane reali, situatie ce aduce banca intr-o puternica stare de criza.

In anul 1829 ministrul spaniol de finante creaza un fond de 40 milione reali, prin care banca poate pune in circulatie proprile bancnote in orasul Madrid. In acest timp banca isi schimba denumirea in Banca Spaniola San Fernando.

Bancile concurente isi fac aparitia in anii ce urmeaza. In 1844 sunt puse bazele Bancii Isabel II si a Bancii Barcelona, urmate de Banca Cadiz in 1846. In anul 1847 ca urmare a supraexpunerii pe piata din Madrid, Banca Isabel II fuzioneaza cu Banca San Fernando, pastrand numele celei din urma.

In anii 1850 sub conducerea lui Ramon Santillan banca si-a extins operatiunile in orasele Alicante si Valencia si a primit numele pe care il poarta in zilele noastre. Necesitand suport din parte bancii pentru finantarea razboaielor civile si coloniale, guvernul spaniol recunoaste in anul 1874 monopolul bancii asupra fabricarii bacnotelor.

Dupa Razboiul Civil, in anul 1946 guvernul spaniol a instituit controlul asupra bancii, urmand sa fie nationalizata in anul 1962. La sfarsitul anilor '70 banca a inceput o lunga serie de transformari si modernizari care continua si in ziua de astazi.

Odata cu intrarea Spaniei in Uniunea Monetara Economica (EMU) a Uniunii Europene in anul 1994, Banca Spaniei a devenit membra a ESCB.

2. FUNCTII SI OBIECTIVE

Inceputul stagiului al treilea al Uniunii Monetare Economice (EMU) la 1 Ianuarie 1999, institutia Sistemului European al Bancilor Centrale (ESCB) si Banca Centrala Europeana (ECB) au stabilit ca mai multe dintre functiile traditionale indeplinite de bancile centrale nationale ale tarilor din zona euro trebuiau redefinite.

Avand in vedere acest fapt, a fost nevoie de imbunatatirea Legii Autonomiei a Bancii Spaniei (legea 13/1994, 1 iunie) prin adoptarea legii 66/1997 la 30 decembrie si legea nr 12/1998 din 28 aprilie, pentru a asigura integrarea completa a Bancii Spaniei in ESCB. Printre altele, mai tarziu legea confirma puterea ECB in definirea si implementarea politicilor monetare in zona euro si autoritatea acesteia privind politica schimbului valutar. Legea confirma de asemenea faptul ca Banca Spaniei, ca nou membru al ESCB, este subiect al clauzei din Tratatul Uniunii Europene si al Statutului ESCB.

Din exercitarea functiilor care reies din statului sau ca parte esentiala a ESCB, Banca Spaniei trebuie sa urmeze liniile directoare si instructiunile provenite de la ECB.

Banca Spaniei va trebui sa adopte regulamentul necesar pentru exercitarea functiilor sale. Regulamentele legate de politica monetara vor fii numite “Circulares monetaria” iar regulamentele pentru exercitarea restului de functii se vor numi “Circulares”. Acestea trebuie publicate in Boletin Oficial del Estato.