Banca Centrală Europeană

CAP 1. Istoricul Băncii Centrale Europene

În iunie 1988, Consiliul European a confirmat obiectivul realizării progresive a Uniunii Economice şi Monetare şi a delegat un comitet sub conducerea lui Jacques Delors, preşedinte al Comisiei Europene, pentru a studia şi a propune etapele concrete ale acestei uniuni.

De la 1 ianuarie 1999, s-a introdus o monedă unică, euro şi a înlocuit monedele naţionale din ţările membre zonei euro. Euro trebuie să fie cel puţin la fel de stabil ca fiecare din vechile monede ale zonei euro. BCE trebuie să menţină stabilitatea preţurilor în ansamblul acestei zone. Pentru a atinge acest obiectiv, BCE şi băncile centrale naţionale cooperează pentru a adopta o politică monetară unică axată pe stabilitate.

Sistemul European de Bănci Centrale se compune din BCE şi Băncile Centrale Naţionale (BCN) ale statelor membre ale UE., chiar dacă aparţin sau nu zonei euro. Termenul “eurosistem” este utilizat pentru a numi BCE şi BCN-urile statelor membre care au adoptat euro.

Temeiul juridic pentru politica monetară unică îl reprezintă Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene. Statutul stabileşte atât înfiinţarea BCE, cât şi a Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) la data de 1 iunie 1998. BCE a fost concepută ca nucleu al Eurosistemului şi al SEBC. BCE şi băncile centrale naţionale îndeplinesc împreună atribuţiile care le-au fost încredinţate. BCE dispune de personalitate juridică în conformitate cu dreptul public internaţional.

Conform tratatului care instituie Comunitatea Europeană şi statutelor Sistemului European de Bănci Centrale şi al Băncii Centrale Europene, obiectivul principal al eurosistemului este de a menţine stabilitatea preţurilor fără a aduce nici un prejudiciu acestui obiectiv. Eurosistemul îşi aduce sprijinul politicilor economice generale în comunitate şi acţionează conform principiului unei economii de piaţă deschise.

Atribuţiile SEBC şi ale Eurosistemului sunt prevăzute în Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, precum şi în Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) şi al Băncii Centrale Europene (BCE). Statutul este un protocol anexat tratatului. “Obiectivul principal al SEBC este menţinerea stabilităţii preţurilor”.

Şi: “fără a aduce atingere obiectivului stabilităţii preţurilor, SEBC sprijină politicile economice generale din Comunitate, pentru a contribui la realizarea obiectivelor Comunităţii, aşa cum sunt ele definite în articolul 2 din tratat.” (Articolul 105, alineatul (1) din tratat)

Uniunea are drept obiective (articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană) un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi o creştere durabilă şi neinflaţionistă. Atribuţii de bază

Potrivit Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (articolul 105, alineatul (2)), atribuţiile de bază sunt

-definirea şi aplicarea politicii monetare pentru zona euro;

-desfăşurarea operaţiunilor valutare;

-deţinerea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor din zona euro (administrarea portofoliilor).

-promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi.

Alte atribuţii:

-Bancnote: BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote în zona euro.

-Statistică: în colaborare cu BCN, BCE colectează informaţii statistice, fie de la autorităţile naţionale, fie direct de la agenţii economici, necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor.

-Supravegherea şi stabilitatea sistemului financiar: Eurosistemul contribuie la bună desfăşurare a politicilor promovate de autorităţile responsabile cu controlul prudenţial al instituţiilor de credit şi cu stabilitatea sistemului financiar.

-Cooperare la nivel internaţional şi european: BCE menţine relaţii de cooperare cu instituţiile, organele şi forurile competente în cadrul UE şi pe plan internaţional cu privire la misiunile încredinţate Eurosistemului.

BCE defineşte şi pune în practică politica monetară europeană, conduce operaţii de schimb şi asigură buna funcţionare a sistemelor de plată. Uniunea monetară în Europa a dat naştere unei noi monede, euro şi unei bănci centrale, BCE. BCE şi băncile centrale ale ţărilor care au adoptat euro constituie o nouă entitate, numită Eurosistem.

1 iunie 1998: înfiinţarea BCE

Banca Centrală Europeană a fost înfiinţată la data de 1 iunie 1998. Aceasta a avut la dispoziţie şapte luni de pregătire în vederea realizării unor misiuni fără precedent şi anume:

-înlocuirea monedelor unui grup de state suverane cu o monedă unică şi

-elaborarea politicii monetare pentru zona euro în formare.

Din acel moment, BCE, în calitate de „căpitan” al echipei Eurosistemului – sistemul bancar central din zona euro, aplică politica monetară în ţările care fac parte din uniunea monetară. Obiectivul său principal este stabilitatea preţurilor pe termen mediu, deoarece preţurile stabile reprezintă baza necesară pentru o creştere economică durabilă şi pentru prosperitate în Europa.

La data de 1 iunie 1998 a fost, de asemenea, înfiinţat „Sistemul European al Băncilor Centrale”, cadrul instituţional care cuprinde BCE şi băncile centrale din cele 27 de state membre ale UE.

Fondată la 1 iunie 1998, BCE a urmat Institutului Monetar European (IME) care a jucat înainte un rol central în pregătirea lansării monedei euro, care a avut loc la 1 februarie 1999. Sediul BCE este la Frankfurt (Germania) şi foloseşte personal ce provine din toate statele membre UE.

BCE se bucura de o independenţă totală în îndeplinirea misiunilor. De fapt, nici BCE, nici băncile centrale naţionale ale Eurosistemului, nici un membru oarecare al organelor lor de decizie nu pot solicita sau accepta instrucţiuni de la un alt organ.