Banca Mondială

1. Rolul Bancii Mondiale

Banca Mondiala a luat fiinta în anul 1946, în virtutea acordurilor de la Bretton-Woods. Scopul sau initial a fost "finantarea reconstrutiei economiilor statelor membre", afectate de cel de-al doilea razboi mondial. Acest obiectiv a ramas si în prezent principala preocupare a Bancii Mondiale, având în vedere dezastrele naturale, actiunile umanitare si refacerea post-conflictuala, care privesc economiile în tranzitie sau în curs de dezvoltare. Totusi, activitatea Bancii Mondiale este axata actualmente preponderent pe reducerea nivelului saraciei la nivel global.

Într-adevar, în lumea în care traim, se creaza un produs global de peste 31 trilioane dolari anual, ceea ce permite ca, în unele tari, venitul mediu pe cap de locuitor sa fie de peste 40.000 dolari. Pe de alta parte, 2,8 miliarde de oameni traiesc cu mai putin de 700 dolari anual, dintre care 1,2 miliarde au un venit de mai putin de 1 dolar pe zi. Ca urmare a acestui fapt, 33.000 de copii mor zilnic în tarile în curs de dezvoltare, unde, în fiecare minut, o femeie moare în timpul nasterii.

Provocarea reprezentata de reducerea acestor nivele a saraciei  în timp ce populatia planetei continua sa creasca, pâna la o cifra estimativa de 3 miliarde în anul 2050  este enorma. Or, una dintre institutiile cele mai importante de asistenta în vederea dezvoltarii este Banca Mondiala (B.M.), care desfasoara activitati preponderente în domenii cum ar fi: construirea de scoli si spitale, asigurarea electricitatii si apei curente, combaterea bolilor, protejarea mediului înconjurator etc.

Unul dintre principalele roluri pe care Grupul Bancii Mondiale îl are în sustinerea procesului dezvoltarii este si acela de acordare de credite în conditii mai avantajoase.

Caracteristicile functiei de creditare a Bancii Mondiale pot fi sintetizate astfel:

- creditele acordate de catre Banca Mondiala sunt destinate tarilor membre, cu predilectie pentru restructurarea si retehnologizarea industriei, pentru agricultura, producerea si distributia de energie electrica, infrastructura, echipamente portuare, industria siderurgica, chimica, învatamânt, sanatate, planificare familiala, protectia mediului etc.;

- creditele nu sunt puse direct la dispozitia solicitantului, ci ele sunt destinate direct furnizorului, în conformitate cu documentele justificative. Uneori, solicitantului i se remite doar suma ce acopera o plata deja efectuata;

- solvabilitatea este un criteriu determinant în acordarea de credite. În acest sens, B.I.R.D. foloseste drept criteriu P.N.B. pe locuitor, pentru aprecierea nivelului de dezvoltare. Având în vedere deteriorarea raportului de schimb si cresterea în timp a inflatiei, nivelul P.N.B. pe locuitor ce mentine tarile în sfera de creditare a Bancii Mondiale, a fost majorat de la 1000 de dolari (cât era în 1973), la 2650 de dolari. De altfel, o particularitate a activitatii Bancii Mondiale, spre deosebire de F.M.I., este aceea ca acesta din urma acorda credite tuturor membrilor, indiferent de nivelul de dezvoltare, în functie de cota de participare la capitalul F.M.I., pe când Banca Mondiala nu accepta decât creditarea tarilor în dezvoltare. Problema reclasarii tarilor (respectiv parasirea grupului îndreptatit la credite), este examinata anual de Comitetul Împrumuturilor. Prima reclasare s-a produs în anul 1967, când o serie de tari industrializate au fost scoase de la creditare. În anii 70 a fost reclasat un alt grup de tari cu nivel economic mai ridicat, respectiv Finlanda, Grecia, Irlanda, Islanda, Noua Zeelanda, Singapore, Spania si Venezuela;

- proiectele sunt evaluate de o echipa de specialisti ai Bancii, uneori în colaborare cu personal apartinând si altor agentii O.N.U. sau experti consultanti, angajati special în acest scop. Principalele elemente urmarite sunt: