Banca Națională a României

1. INTRODUCERE

Banca Naţională a României (BNR), este banca centrală a României, o instituţie publică independentă, singura autorizată şi resposabilă de emiterea bancnotelor şi monedelor valabile pe teritoriul României.

Banca Naţională a României (BNR) are personalitate juridică. Este o instituţie publică independentă, cu sediul central în municipiul Bucuresti şi poate avea sucursale şi agenţii atât în municipiul Bucuresti, cât şi în alte localităţi din ţară. Banca Naţională a fost înfiinţată în anul 1880 cu un capital iniţial de 30 milioane lei (din care 10 milioane capital de stat).

Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.

Principalele atribuţii ale BNR sunt:

- elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb;

- autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare;

- emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

- stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia;

- administrarea rezervelor internaţionale ale României.

Totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.

În îndeplinirea atribuţiilor, BNR şi membrii organelor sale de conducere nu vor solicita sau primi instrucţiuni de la autorităţile publice sau de la orice altă instituţie sau autoritate.

În cadrul politicii monetare pe care o promovează, BNR utilizează proceduri şi instrumente specifice pentru operaţiuni de piaţă monetară şi de creditare a instituţiilor de credit, precum şi mecanismul rezervelor minime obligatorii. Se interzice BNR achiziţionarea de pe piaţa primară a creanţelor asupra statului, autorităţilor publice centrale şi locale, regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat. BNR poate efectua pe piaţa secundară operaţiuni reversibile, cumpărări/vânzări directe sau poate lua în gaj, pentru acordarea de credite colateralizate, creanţe asupra sau titluri ale statului, autorităţilor publice centrale şi locale, regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat, instituţiilor de credit sau altor persoane juridice, poate efectua swap-uri valutare, emite certificate de depozit şi atrage depozite de la instituţii de credit, în condiţiile pe care le consideră necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare.

2. OPERAŢIUNILE BNR

2.1 OPERAŢIUNILE BĂNCII CENTRALE

În general activitatea monetară a unei bănci este reflectată de bilanţul său. În cazul băncii centrale, bilanţul reflectă, de asemenea, mecanismul emisiunii monedei legale adoptat in ţara respectivă.

În decursul timpului, operaţiunile băncii centrale au fost riguros reglementate. Iniţial, emisiunea de monedă primară s-a realizat pe baza aurului, însă, ulterior, ca urmare a împrejurărilor istorice(cheltuieli de război) sau economice (creşterea necesarului de instrumente de plată), banca centrală a fost autorizată sa emită monedă pe baza a trei tipuri de creanţe:

- titluri publice;

- valute si devize;

- anumite tipuri de titluri private.

Operaţiunile băncii centrale se împart în:

- operaţiuni passive;

- operaţiuni active.

Operaţiuni pasive

Prin operaţiuni pasive ale băncii de emisiune se înţelege constituirea de resurse necesare realizării funcţiilor sale.

Resursele se formează din capitaluri proprii, depuneri ale terţilor si emisiunile de bancnote.

Capitalurile proprii constituie fie subscrierile făcute de stat, fie de către particulari, joacă un rol minor in operaţiunile Băncii Centrale, încrederea publicului bazându-se pe poziţia băncii de emisiune in sistemul bancar.

Depunerile la băncile de emisiune sunt efectuate de către băncile comerciale(conturi curente), de către stat, prin Trezorerie sau de către băncile altor state, in scopul efectuării decontărilor internaţionale (depuneri in valută).

Cea mai însemnată operaţiune pasivă o constituie emisiunea de bancnote, care reprezintă titluri de credit ce exprimă obligaţia băncii de emisune de a converti în aur, la cererea deţinătorului, bancnotele respective. În prezent bancnota nu mai este convertibilă in aur (curs forţat), în multe ţări convertirea ei în valute fiind limitată. Bancnota reprezintă o cambie asupra bancherului ( Banca Centrală).

Operaţiuni active

Acordarea de credite constituie principala operaţiune activă a băncilor de emisiune, credite acordate în special statului şi băncilor comerciale.

Creditele sunt acordate sub forma rescontului de cambie, împrumuturile pe gaj de efecte comerciale, lambordarea (ipotecarea, garantarea) hârtiilor de valoare.

Acordarea de credite astatului se realizează îndeosebi în perioadele de criză, de recesiune sau de confruntări sociale.