Bazele Teoretice ale Controlului Financiar

Cap 1 Noțiuni generale privind controlul financiar

Termenul de control provine din expresia „contra rolus” reprezentând verificarea actului original după duplicatul care se încredințează în acest scop unei persoane. Conceptul de control constă în verificarea programelor stabilite, a erorilor, abaterilor, lipsurilor, deficiențelor dintr-un anumit domeniu de activitate.

O dată cu apariția statului s-a exercitat funcția de control iar în evoluția sa istorică controlul sa înbunătățit treptat prin tehnici, scopuri, sfere de activitate la care se aplică și perfecționarea anumitor obiective. Istoria ne arată că importanța controlului nu a scăzut din valoare, prezentând un interes aparte chiar din timpurile străvechi până în zilele noastre.

Apariția controlului “ține de suspiciunea omenească, de anumită predispoziție la rău a omului față de semeni, de nevoia celor buni sau/și celor avuți(proprietari) de a-și proteja propriile interese afectate de cei răi sau neavuți”. Tot același autor argumentează că în zilele noastre au apărut și alte scopuri care au devenit importante în exercitarea controlului: „eficacitatea- dreptul de a cotrola ce nu merge bine spre a înbunătăți acest mers prin măsuri de ordin operativ, tactic sau strategic; legalitatea-verificarea respectării normelor instituite prin lege și aplicarea unor sancțiuni unde este cazul; oportunitatea-evenimentele să fie adegvate împrejurarilor, situatiilor.

Controlul financiar îndeplinește trei sarcini principale:

- Sarcina de a furniza informații în legătură cu cunoașterea realității;

- Corectarea stării de fapt prin aplicarea unor măsuri;

- Înhibarea unor acțiuni cu caracter negativ și eventual de pedepsire de către instituția controlului.

Controlul financiar prin activitatea pe care o desfășoară oferă cele mai importante surse de informații pentru a desfășura activității de management iar efectul pe care îl generează controlul este de a furniza informații necesare privind fundamentarea unor decizii optime ce urmează a fi utilizate ca pârghii ale statului.

Prin apariția funcției de control și a funcțiilor finanțelor publice, statul devine principalul sau unicul coordonator al activităților economice desfășurate la nivel național, regional precum și sectorial.

În țara noastră controlul se împarte în trei mari categorii:

- Control legislativ realizat de către:1- Parlament prin camera deputaților, senatul, 2-Consiliul legislativ,3- Curtea constituțională;

- Control financiar se realizează de către puterea executivă prin intermediul guvernului și este structurat în două părți:1-Direcția generală a controlului financiar de stat, 2-Garda financiară;

- Controlul juridic are ca instituție:1-Curtea superioară de justiție, 2-Instanțele judecătorești stabilite prin lege, 3-Ministerul public prin procurori constituiți în pachete, 4- Consiliul superior al magistraturii.