Bazele Teoretice și Metodologice Privind Reglementarea Sistemului Fiscal în Republica Moldova

Actualmente, colectarea resurselor financiare publice în Republica Moldova se realizeaza preponderent în baza impozitelor, iar capacitatea bazei fiscale este conditionata de dimensiunea, numarul si eficienta functionarii unitatilor economice. Deci, în scopul asigurarii a unei politici bugetar-fiscale eficiente este necesar de a înlatura acele obstacole, ce împiedica dezvoltarea unei economii de piata. Anume sistemului fiscal i se atribuie cea mai responsabila functie, si anume de reglementare a situatiei financiare a statului, prin intermediul acestuia sa asigura necesitatile financiare ale republicii.

Fiscalitatea, ca o modalitate de acumulare a resurselor financiare la buget, necesita un sir de delimitari, întrucât platile obligatorii la bugetul public sunt efectuate prin diverse forme, ce difera între ele în functie de destinatia lor si de autoritatea administratiei publice, forme prin care se colecteaza resursele banesti. Un sistem fiscal modern trebuie sa tina cont de nivelul presiunii fiscale, care ar favoriza cresterea economica, relevând neaparat categoriile de impozite ce ar asigura aceasta crestere. Toate acestea trebuie sa fie gândite în cadrul elaborarii politicii de impunere prin care statul are obligatia de a asigura un climat fiscal benefic, ce ar contribui si ar asigura o dezvoltare economica si o majorare a veniturilor bugetare.

Pentru a atinge atare obiectiv, statul trebuie sa-si perfectioneze mereu legislatia fiscala în vederea reglementarii directiilor prioritare de dezvoltare. În acest sens politica fiscala ocupa un loc de frunte, iar organismele statale acorda o atentie sporita perfectionarii ei, si mai ales, a directiilor de reglementare. În ultimul timp impozitelor le-a fost implementat rolul de stabilizator a ciclului economic.

În conformitate cu prevederile Codului Fiscal al Republicii Moldova impozitul este o plata obligatorie cu titlu gratuit, care nu tine de efectuarea unor actiuni determinate si concrete de câtre organul împuternicit sau de câtre persoana cu functii de raspundere a acestuia pentru sau in raport cu contribuabilul care a achitat aceasta plata. Din punct de vedere conceptual, definitia nu cuprinde toate fatetele impozitului ca categorie, întrucât acesta în afara de asa particularitati ca stabilitate si caracter sistematic privind achitarea lui, întruchipeaza si relatiile de proprietate, deoarece în cazul egalitatii distribuirii veniturilor bugetare în societate are loc o impunere echitabila. Din punct de vedere conceptual, continutul economic a impozitului, poate fi tratat drept o abstractie teoretica a relatiilor existente de productie cu tenta de redistribuire sau ca o categorie economica obiectiva cu o forma de aplicare în realitatea economica. Ea se gestioneaza prin instrumente de influenta, orientate asupra caracteristicilor calitative si cantitative a procesului de reproductie.

Vom retine ca ordinea perceperii impozitelor si taxelor, drepturile, obligatiunile si responsabilitatea tuturor participantilor procedurii de impunere  toate acestea si reprezinta, în fond, mecanismul fiscal. În conformitate cu legislatia în vigoare, impozitul se considera o categorie doar atunci când sunt stabilite câteva lucruri concrete: obiectul si subiectul impunerii, baza fiscala, perioada, cota impozitului, ordinea calcularii si perioada perceperii. Crearea unui sistem fiscal (dar nu a unui impozit separat) este conditionata de diferentierea obiectelor de impunere, de necesitatea influentei prin intermediul fiscului asupra proceselor de consum si asupra economii în cadrul redistribuirii fondurilor de productie.

Relatiile fiscale apar ca un rezultat al necesitatii finantarii unor programe sociale ce reprezinta domeniul relatiilor financiare statale cu caracter de repartitie, iar impozitul devenind un instrument de politica economica, va fi într-o corelatie strânsa cu distribuirea veniturilor bugetare. De remarcat ca impozitul, pe lânga functia de acumulare a resurselor financiare mai are si niste functii de reglementare, fiscale, sociale si altele. Referitor la functia de mobilizare a resurselor financiare, putem semnala ca impozitul a fost gândit ca un instrument financiar, scopul caruia consta în mobilizarea încasarilor la buget necesare satisfacerii cerintelor publice. Prelevarile obligatorii, sub forma de impozite, depind de obiectivele si actiunile concrete antrenate la elaborarea bugetului pentru perioada corespunzatoare.

În prezent, necesitatile de fonduri, solicitate de nevoile sustinerii unor programe social-economice a statului, se datoreaza functiei fiscale ale impunerii. Ca rezultat se preconizeaza de a asigura volumul necesar de venituri statale, ce ar permite reutilarea procesului de productie, asigurarea cercetarilor stiintifice fundamentale, crearea rezervelor statale etc. Întru atingerea acestui scop, în tarile dezvoltate volumul efectiv de venituri fiscale a statului fata de PIB variaza atingând un diapazon vadit. Acesta, la finele anilor 90 al secolului XX oscileaza de la 29,8% în SUA pâna la 55,3% în Suedia.