Bugetul comunitar și particularitățile sale - procesul bugetar comunitar

1.Particularitatile si evolutia bugetului comunitar

Instituit prin Tratatul de la Roma (Tratatul ComunitÎtii Economice Europene  CEE, 1957), care afirma cu claritate principiul solidaritÎtii financiare, bugetul comunitar avea la origine o dimensiune redusÎ, principalele sale cheltuieli fiind destinate politicii agricole comune (PAC). Finantarea acestui buget se fÎcea, la începuturile constructiei europene, din douÎ resurse proprii : prelevÎrile (taxele) la importurilor de produse agricole din spatiul extra-comunitar si drepturile vamale (taxe) la importurile de produse manufacturate din afara ComunitÎtii Europene, iar sumele obtinute erau suficiente pentru acoperirea necesitÎtilor de finantare comuna.

Pentru a suplini insuficienta resurselor proprii traditionale (taxele vamale si prelevÎrile la importurile agricole), la sfârsitul anilor 70 au fost create alte douÎ surse de finantare europeanÎ : prelevÎri din TVA si contributii din PIB-ul national al fiecÎrui stat membru (produsul intern brut). Contributia din PIB a crescut sensibil începând cu sfârsitul anilor 80 si reprezintÎ astÎzi aproape trei sferturi din reteta bugetului european.

Bugetul Uniunii Europene se deosebeste fundamental de bugetele nationale ale statelor comunitare deoarece, pe de o parte, institutiile publice (armata, politia, justitia, sanatatea si educatia) se afla în responsabilitatea statelor membre si sunt finantate din bugetele nationale, iar pe de alta parte, cheltuielile cu institutiile administratiei europene (Comisia, Parlamentul, Consiliul, Curtea de Justitie) sunt reduse.

În primii ani de functionare a comunitatilor europene s-a urmarit consolidarea sistemului financiar european actionându-se în trei directii principale:

a. Unificarea instrumentelor bugetare. Cele trei comunitati europene: CECO - 1951 si EURATOM-1957, dispuneau de bugete, proprii, iar dupa fuziunea lor în anul 1965 au mai ramas doar doua instrumente bugetare: bugetul general si bugetul operational CECO pâna în anul 2002, când Tratatul CECO a devenit neoperational, Comisia asigurând conditiile ca aceste fonduri sa aiba o existenta distincta. Aceasta înseamna ca încasarile ce provin din gestiunea patrimoniului CECO vor reprezenta încasari la bugetul general si vor fi utilizate pentru finantarea cercetarilor în domeniile carbunelui si otelului;

b. Cresterea autonomiei financiare. Pâna în anul 1970 bugetul comunitar a avut doua surse de venituri: prelevarile CECO si contributiile statelor membre. Din anul respectiv a fost instaurat regimul resurselor proprii, iar finantarea a avut în vedere, în principal, politicile comune precum FEOGA si FEDR;

c. Realizarea echilibrului institutional în exercitarea putem bugetare prin armonizarea atributiilor institutiilor comunitare. în prezent, puterea bugetara este împartita între Parlament si Consiliu. Parlamentul are putere de decizie în ceea ce priveste cheltuielile bugetare ne¬ obligatorii, poate respinge bugetul si accepta modul de executie al acestuia.

Reformele sistemului financiar si bugetar european au fost initiate de J.Delors si au constat în:

1. modalitatea de stabilire a Plafonului total al resurselor proprii, pentru toate categoriile, ca procent din PNB al UE si nu în functie de TVA, ca pâna atunci;

2. introducerea planificarii financiare anuale însotita de o dubla plafonare a cheltuielilor: plafonarea platilor din bugetul anual care nu poate depasi plafonul global exprimat ca procent din PNB-ul UE (care este de 1,27%) si plafonarea fiecarei cheltuieli la un nivel fixat pentru fiecare an.