Bugetul de stat și procesul bugetar

Bugetul de stat

Bugetul de stat reprezintă o categorie fundamentală a științelor finanțelor. Îl putem aborda din punct de vedere juridic și economic.

Sub aspectul său juridic bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute și autorizate veniturile și cheltuielile anuale ale statului. Bugetul de stat prevede și autorizează în formă legislativă cheltuielile și resursele statului, având caracter obligatoriu fiind supus aprobarii Parlamentului. Reprezintă un act de previziune a resurselor publice și a modului de utilizare a acestuia, elaborându-se pe o perioada de un an. Legea bugetului de stat este influențată de concepțiile politice, economice și sociale specifice fiecărei perioade.Ca document oficial, bugetul de stat evidențiază nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor efectua în viitor și mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziția statului.Abordarea economică se referă la corelațiile macroeconomice și în special legătura cu nivelul și evoluția produsului intern brut. Un anumit nivel al PIB și măsura în care acesta este repartizat pentru formarea brută de capital și consum determină nivel indicatorilor bugetari și constituie baza evoluției favorabile a resurselor în viitor. Bugetul de stat exprimă relațiile economice în formă bănească ce iau naștere în procesul repartiției produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politică economică socială și financiară ale fiecărei perioade. Aceste relații au dublu sens: pe de o parte, ca relații prin care se mobilizează resursele bănești iar pe de lată parte ca relații de repartizare a acestor resurse.Relațiile de mobilizare a resurselor sunt relații de repartiție a PIB în favoarea statului prin intermediul impozitelor, taxelor și contribuțiilor, al prelevărilor din venituri și atragerile de disponibilități temporar libere prin imprumuturilor de stat intern. Deasemenea se crează relații ale statului cu străinătatea concretizate în finanțări externe.Bugetul de stat este un instrument de previziune pe termen scurt și mediu. Bugetul economic este carteristic țărilor dezvoltate și reprezintă pe lângă un buget de stat clasic și resursele societății și destinația lor.Bugetul economiei naționale este un ansamblu de conturi ale națiunii, care reflctă pentru anul în curs și pentru anul următor previziunile asupra tuturor agenților economici din țara respectivă. Forma care se întocmește diferă de la o țară la alta.Bugetul economiei naționale este un instrument cu ajutorul căruia guvernul se informează asupra situației economico financiare a țării. Nu are caracter de lege, el nu se substituie bugetului de stat. Volumul și structura veniturilor și cheltuielilor bugetare diferă de la stat în funcție de nivelul de dezvotare economică a țării, de condițiile social-politice interne și de conjunctura internațională.La nivelul fiecărui stat se elaboreză mai multe categorii de bugete corelate care alcătuiesc un sistem. Sistemul bugetar este diferențiat în funcție de structura organizatorică a fiecărui stat: tip unitar(Franța, Anglia, Suedia etc) si tip federal (SUA, Canada, Elveția etc).

2

Procesul bugetar. Continut, etape si caracteristici

Procesul bugetar reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor intreprinse de institutiile competente ale statului in scopul concentrarii politicii financiare aplicate de autoritatea guvernamentala. Procesul bugetar presupune existenta de resurse financiare, precum si alocarea lor in scopul furnizarii de bunuri si servicii publice.

Autoritatea publica este imputernicita, prin Constitutia tarii si legi specifice, sa conduca economia, sa puna in miscare mecanismul complex de producere si distribuire a acestor bunuri si servicii. Bugetul general consolidat constituie, in acest sens, instrumentul principal de actiune, intrucat acesta reflecta toate resursele financiare publice si cheltuielile publice pentru anul in curs. Fluxul de venituri si cheltuieli cuprinde ansamblul bugetelor: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetele locale, bugetele fondurilor sociale (extrabugetare), bugetul trezoreriei statului, bugetele altor institutii publice cu caracter autonom.

Functionarea acestui complex sistem de bugete nu se poate realiza decat prin elaborarea politicii financiare a guvernului pentru o anumita perioada de timp. Trebuie sa existe un cadru juridic de reglementare a diferitelor categorii si niveluri de impozite, taxe, contributii, precum si destinatiile spre care pot fi orientate alocatiile bugetare. In aceste conditii, executivul poate declansa procesul bugetar. Etapele consecutive se refera la:

a) elaborarea proiectului de buget;

b) aprobarea bugetului;

c) executia bugetului;

d) incheierea executiei bugetului;

e) controlul executiei bugetului;

f) aprobarea executiei bugetului.

Procesul bugetar reprezinta o serie de caracteristici, specifice unui proces:

 decizional, deoarece prin mijlocirea bugetului se aloca resursele bugetare limitate in raport cu nevoile sociale de bunuri si servicii publice;

 democratic, intrucat in derularea procesului bugetar se manifesta atributele statului de drept, cat si posibilitatea impunerii intereselor economico-sociale ale diferitelor grupuri de cetateni ce detin majoritatea politica de decizie;

 politic, deoarece optiunea pentru o anumita politica (economica, financiara si monetara) este hotarata de fortele majoritare in parlament;

 cu continuitate ciclica, intrucat etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legi specifice, cu precizarea termenelor concrete de derulare si finalizare;

 de larg-impact public, cu implicatii la toate nivelele (macro si micro-economic), in plan economic si social.

Fundamentarea bugetului influenteaza stabilitatea microeconomica, evolutia cresterii economice (prin soldul bugetului), dinamica preturilor si a somajului cat si evolutia ratei dobanzii si a soldului curent al balantei de plati. Din alt unghi de vedere, procesul bugetar isi exercita influenta in plan economic si social, deoarece o anumita politica bugetara (un anumit tip de buget) se rasfrange direct asupra cererii si ofertei agregate (totale) in economie, in acest fel, asupra gradului de satisfacere a nevoilor sociale.