Cadrul Conceptual Privind Întocmirea și Prezentarea Situatiilor Financiare

1. Introducere

În calitatea lor de parte componentă a procesului de raportare financiară, situaţiile financiare anuale cuprind: bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie, situaţia modificărilor capitalului propriu, politici contabile şi note explicative.

Pot fi incluse, de asemenea, informaţii privind riscurile şi incertitudinile ce afectează întreprinderea, precum şi orice resurse şi obligaţii care nu apar în bilanţ ( de pildă rezervele minerale), informaţiile despre segmentele geografice şi industriale, precum şi efectul modificării preţurilor asupra întreprinderii.

În ceea ce priveşte conţinutul Standardelor Internaţionale de Contabilitate, putem face referire la IAS 1 care, împreună cu volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS, reglementează structura bilanţului, a contului de profit şi pierdere şi a situaţiei modificărilor capitalurilor proprii. IAS 7 reglementează situaţia fluxurilor de numerar.

Pentru a-şi atinge obiectivele, situaţiile financiare sunt elaborate conform principiului contabilităţii de angajamente. Acest principiu presupune ca efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente să fie recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele respective se produc, şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul de numerar este încasat sau plătit, fiind înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente. Prin punerea în aplicare a acestui principiu al contabilităţii de angajamente se asigură oferirea de către situaţiile financiare atât a informaţiilor cu privire la tranzacţiile trecute, care au implicat plăţi şi încasări, cât şi a obligaţiilor de plată în viitor şi despre resursele ce privesc încasările viitoare.

De asemene, elaborarea situaţiilor financiare este în concordanţă cu principiul continuităţii activităţii întreprinderii în viitorul previzibil.

2. Obiectivul situaţiilor financiare

Obiectivul situaţiilor financiare generale este de a oferi informaţii despre

poziţia financiară, performanţa şi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi (modificarea poziţiei financiare), utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situaţiile financiare prezintă, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor încredinţate conducerii întreprinderilor.

Pentru a atinge acest obiectiv, situaţiile financiare oferă informaţii despre: activele, datoriile, capitalurile proprii; veniturile şi cheltuielile, inclusiv câştigurile şi pierderile, fluxurile de numerar ale întreprinderii.

Pe baza acestor informaţii, precum şi a informaţiilor incluse în notele la situaţiile financiare se realizează estimarea viitoarelor fluxuri de numerar ale întreprinderii, îndeosebi a momentului şi gradului de certitudine a generării numerarului şi echivalentelor de numerar.

Informaţiile privind poziţia financiară sunt oferite de bilanţ, cele privind performanţa de contul de profit şi pierdere, iar cele cu privire la modificările poziţiei financiare sunt furnizate prin intermediul unei situaţii distincte.

Poziţia financiară a întreprinderii face referire la resursele economice pe care le controlează, la structura financiară a activelor, datoriilor şi capitalului propriu, la lichiditatea şi solvabilitatea valorilor economice şi la capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care îşi desfăşoară activitatea.

Ecuaţia fundamentală a poziţiei financiare este:

CAPITAL PROPRIU (ACTIV NET) =ACTIV – DATORII (PASIV).

Se poate vorbi de o întreprindere are o poziţie financiară pozitivă în cazul în care capitalul este mai mare sau cel puţin egal cu datoriile cu valoare economică. Această condiţie indică faptul că întreprinderea are obligaţiile să plătească obligaţiile faţă de terţi, atât pe parcursul desfăşurării activităţii sale cât şi la lichidarea sa. Informaţiile despre resursele financiare controlate de întreprindere şi capacitatea acesteia de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului în viitor.

Structura financiară exprimă capacitatea unei întreprinderi de a genera lichidităţi şi cvasilichidităţi într-o anumită perioadă de gestiune denumită exerciţiu financiar, capacitate care îşi găseţte exprimarea în lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii.

Lichiditatea financiară se referă la disponibilitatea numerarului în viitorul apropiat, după luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei perioade.

Dacă lichiditatea este asociată unui interval scurt de timp, solvabilitatea se referă la disponibilităţile de numerar pe o perioadă mai lungă de timp în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente.

Informaţiile despre performanţa întreprinderii, în special profitabilitatea acesteia, sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale ale resurselor economice pe care întreprinderea le va controla în viitor. Aceste informaţii sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente, pentru a formula raţionamente despre eficienţa cu care întreprinderea poate utiliza noi resurse.

Informaţiile privind modificările poziţiei financiare a unei întreprinderi sunt utile pentru a evalua activităţile de exploatare, finanţare şi investiţii în perioada de raportare. Aceste informaţii oferă utilizatorului o bază pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului şi a nevoilor întreprinderii de a utiliza aceste fluxuri de trezorerie. Modificările poziţiei financiare pot fi definite în diverse moduri cum sunt: fondul de rulment şi fluxurile de fonduri, trezoreria netă şi fluxurile nete de trezorerie(numerar).