Capitalul Întreprinderii

Capitalul este o categorie economic ce exprimă surs de provenienţă a mijloacelor economice care dau expresie activelului bilanţier. Acesta include totalitatea surselor de finanţare stabile care, prin asociere cu ceilalţi factori de producţie(natura şi munca), participă la realizarea de noi bunuri economice sau prestarea de servicii în scopul de a obţine profit.

Dacă avem în vedere gruparea conturilor în clasa 1 “Conturi de capitaluri” precum şi structura bilanţului din componenţa situaţiilor financiare anuale, putem să admitem următoarea grupare a capitalurilor: capitaluri proprii, subvenţii pentru investiţii, provizioane şi împrumuturi asimilate.

Capitalul propriu reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor unei entităţi, după deducerea tuturor datoriilor. În mod concret, capitalurile proprii cuprind: capitalul social, patrimoniul regiei sau patrimoniul public, după caz, primele de capital, rezervele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat şi rezultatul exerciţiului financiar.

Capitalul social reprezintă sursa iniţială de finanţare a unei societăţi comerciale, fiind o condiţie a existenţei şi funcţionării acesteia. Acţionarii sau asociaţii care deţin cote părţi din capitalul social sunt consideraţi coproprietari ai averii societăţii. Ca mărime, capitalul social este egal cu valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale(titluri de capital) emise de o societate comercială. Titlurile de capital sunt acoperite cu aporturi în bani şi/sau în natură aduse de acţionari sau asociaţi. Prin împărţirea capitalului social la numărul de titluri de capital, se obţine valoarea nominală a unui titlu.

Din punct de vedere economic şi financiar, constituirea capitalului se confundă înfiinţarea societăţii. Prin urmare, trebuie să se respecte anumite restricţii stabilite prin legislaţia economico-financiară prin statutul şi contractul de societate. Prin legea societăţilor comerciale(Legea nr. 31/1990 modificată), se precizează că la înfiinţare este necesară subscrierea integrală a capitalului social de către asociaţi precum şi vărsarea în natură şi/sau numerar a unei cote de aport.

Ca structură, capitalul social al unei societăţi poate cuprinde două forme:

• Capitalul subscris, reprezentat de angajamentele de aport pe care asociaţii/acţionarii şi le-au asumat în momentul înfiinţării sociatăţii.

• Capitalul subscris vărsat care reprezintă partea din capitalul subscris ce a fost pusă la dispoziţia societăţii de căatre asociaţi/acţionari.

Capitalurile unei întreprinderi pot fi capitaluri proprii şi împrumutate. Prin însumarea capitalurilor proprii cu datoriile pe termen mediu şi lung se obţine capitalul permanent.

1.Capitalurile proprii – se formează din surse sau contribuţii interne, dar şi externe.

Contribuţiile externe includ aprtul proprietarilor şi eventual unele aprturi ale statului,cele ale unor organizaţii specializate, iar sursele interne provin în special din capitalul de autofinanţare al firmei.

1.1.Contribuţii externe.

a)Contribuţia proprietarilor

Orice întreprindere individuală sau sub formă de societate nu poate fi înfiinţată dacă nu dispune de un nivel minim de capital propriu. Proprietarii trebuie să angajeze un minim de aport care să constituie capitalul social al firmei.

Fiecare asociat în schimbul aportului său va primi un număr de părţi sociale/acţiuni care reprezintă dreptul lor asupra capitalului.

Acţiunea – titlu de participare care conferă posesorului său calitatea de asociat/acţionar dându-i dreptul la o parte proporţională din beneficiile nete distribuite. Acţionarul primeşte un dividend, după ce din beneficiile brute s-au efectuat scăzăminte pentru plata impozitelor şi constituirea rezervelor legale. În caz de lichidare a societăţii, acţionarul va primi sumele cu care a contribuit la crearea capitalului, însă numai după ce au fost achitate datoriile către ceilalţi creditori. Deţinătorul unei acţiuni care doreşte să-şi recapete fondurile imobilizate nu poate să ceară întreprinderii contravaloarea lor, dar le poate negocia pe pieţele de acţiuni.

Schimburile care au loc pe piaţă se fac în funcţie de cererea şi oferta de acţiuni potrivit unor estimări subiective ale pieţei asupra valorii întreprinderii.Cursul acţiunilor poate fluctua peste sau sub valoarea nominală,în funcţie de rezultatul economicio-financiar al firmei,rezultatele care sunt obţinute din bilanţurile şi conturile de profit şi pierdere care trebuie să fie publicate.

Acţiunile nu aduc în principiu venituri certe. În unele ţări occidentale acţiunile pot fi de două feluri : comune şi preferenţiale.

Acţiunile comune reprezintă o asociere deplină şi fără nici o rezervă la câştigurile sau pierderile întreprinderii. Dividendele se dimensionează corespunzător rezultatului financiar

din fiecare an fiscal. Cei care au acţiuni comune sunt proprietarii reali ai societăţii care controlează conducerea acesteia, au drept de vot şi îşi asumă riscul în caz de pierderi sau lichidare. Ei vor beneficia cel mai mult de rezultatele pozitive obţinute.

Deţinătorilor de acţiuni comune nu li se vor garanta dividendele care sunt condiţionate de obţinerea de profit.

Acţiunile preferenţiale conferă o serie de privilegii, cum sunt stabilirea nivelului dividendelor în momentul emiterii acţiunilor, posibilitatea ulterioară de convertire a acestora în acţiuni comune, ăscumpărarea prioritară de către societate a acestor acţiuni, reptul prioritar la răscumpărarea capitalului în caz de lichidare a societăţii.

Pe parcursul activităţii societăţii se pot emite acţiuni noi, in vederea sporirii capitalului social, cu menţiunea că aceste acţiuni le conferă posesorilor aceleaşi drepturi ca în cazul acţiunilor vechi.

Vechii acţionari au un drept preferenţial la subscriere, atunci când se procedează la creşterea capitalului social. Capitalul suplimentar va fi egal cu numărul acţiunilor deînmulţit cu preţul (valoarea) de emisiune. Preţul emisiunii este de obicei inferior acţiunilor la bursă pentru a se asigura că vor exista suficienţi subscriitori pentru emisiunea respectivă. Dacă preţul emisiunii este mai mare decât preţul acţiunilor la bursă, acestea ar fi neatrăgătoare pentru posibilii cumpărători.