Caracteristici ale Crizei Americane Contemporane

Capitolul 1. Criza americană contemporană: cauze şi caracteristici

1.1 Cauzele declanşării crizei americane contemporane

Sfârşitul anului 2007 şi începutul anului 2008 au fost marcate de un eveniment istoric: economia mondială a fost afectată de cea mai serioasă criză amplificată de o periculoasă prăbuşire a pieţelor financiare dezvoltate, în epicentrul furtunii globale aflându-se Statele Unite ale Americii. Acest şoc financiar, provocat de falimentul pieţei ipotecare (rata creditului ipotecar subapreciată ) în Statele Unite în august 2007, a condus la încetinirea creşterii economice mondiale cu ritmuri alarmante (reducerea cu 6.3% în ultimul trimestru al anului 2008, faţă de creşterea de 4% / an în urmă, cu o descreştere posibilă în 2009 de 1.3%). De fapt este prima contractare economică globală de după cel de al II război mondial, cu o eventuală revenire la o creştere de 1.9% in 2010, ceea ce însă este mult sub nivelul său potenţial Falimentul financiar global s-a extins rapid asupra lumii, având la bază câteva simptome pe lângă tertipurile cu împrumuturile nejustificate (dodgy lending): un flux de bani ieftini proveniţi din pieţele în devenire (în special a celor asiatice, în primul rând a Chinei), reglementări (standarde) financiare inconsistente, distorsiuni în politicile guvernamentale şi o supraveghere neadecvată a acestor pieţe. După cum menţiona The Economist “De la început a fost neîncrederea şi negarea. A urmat frica. Acum a venit rândul furiei”

Însă pentru a găsi soluţii este important a aborda cauzele şi nu simptomele crizei, care au creat o situaţie fără precedent, subminând încrederea în pieţele libere. În acest context sunt necesare şi măsuri fără precedent, cu un caracter mult mai sistemic şi global decit cele aplicate până în present. Este important să fie examinate sursele crizei sistemului financiar care s-au adunat cumulativ pe parcursul ultimelor decenii. Martin Wolf, analist la ziarul Financial Times, a publicat recent cartea “Fixing Global Finance” – una din cele mai detaliate şi profunde analize a lacunelor sistemului finaciar mondial, în care meţionează că “defecţiunile din trecut au condus la disbalanţele din prezent” şi se află la baza crizei financiare curente. Totodată el caracterizează criza drept rezultat al unei serii de “falimentări evidente” de a înţelege şi a aprecia la justa valoare:

• riscurile inerente pieţelor financiare liberalizate şi a deciziilor instituţiilor respective de piaţă;

• riscurile sporite în condiţiile când fluxurile financiare traversează hotarele, în special pentru economiile fragile ale pieţelor în devenire;

• riscurile inerente de împrumuturi în valută străină a ţărilor debitoare şi importanţa unei discipline financiare şi monetare sporite;

• riscurile conexe ratei de schimb valutar asumate atât de creditori precum şi de debitori într-o lume a circulaţiei liberalizate a capitalurilor;

• riscurile activităţii în condiţiile instabilităţii ratei de schimb valutar în lumea multi-valutară;

• importanţa modernizării instituţiilor globale la cerinţele timpului

Criza financiară 2007-2009 este astfel cea mai profundă şi mai sincronizată pe scară globală. Dl. Nouriel Roubini, profesorul şcolii de business Stern a universităţii din New-York o descrie drept unul dintre cele mai tare umflate “baloane” de valori şi credit din istoria omenirii: “balon al valorilor de locuinţe, balon al ipotecei, balon al capitalului acţionar, inclusiv privat, balon al fondurilor investiţionale de tip “hedge”, balon al obligaţiunilor - toate aceste baloane explodând concomitent în sectorul real şi financiar pentru prima dată din timpul Marii Depresiuni” Criza a fost provocată de câteva cauze majore interdependente, consideră economistul principal al fondului Goldman Sachs, Jim O’Neill în recomandările sale pentru summitul G-20 de la Londra (aprilie 2009):

a) aprecierea excesivă de pretutindeni a valorii locuinţelor urmată de prabuşirea pieţei locative în SUA.