Caracteristicile monedei, forme și evoluție

INTRODUCERE

Moneda are un rol semnificativ in viata economica si sociala. Evolutia monedei, de la concret la abstract, demonstreaza valabilitatea celor doua acceptiuni date monedei, calitatea sa de marfa si de creanta. In plus, analiza acestei evolutii va relefia si rolul deosebit al factorilor subiectivi privind deciziile agentilor economici in legatura cu destinatia si oportunitatea folosirii monedei.

Apreciind ca, inca din antichitate si pina in vremurile moderne, mijlocirea schimbului a fost inlesnita de anumite bunuri, economistul Karl Bucher ridica procesul de aparitie a monedei la un grad de necesitate a existentei umane.

Moneda apare de timpuriu in istoria societatii umane , fiind prezenta in tranzactii sub forma unor marfuri obisnuite si foarte variate. Procesul de schimb in natura , numit trocul a fost prima forma de schimb, el avea un caracter intimplator , atit in interiorul societatii , cit si cit si in punctele de contact intre diferite zone . Acest mod de economie se mai numeste si economie naturala.

Economia naturala este caracterizata de doua mari procese. Primul proces prevede necesitatile a doi indivizi care doresc reciproc sa efectueze schimbul unei marfi pe alta. Al doilea proces impune stabilirea unei egalitati privind valoarea dintre aceste doua marfuri.

De aceea se cerea un etalon de comparare a marfurilor intre ele , un instrument de schimb , o marfa unica drept intermediar in tranzactii. Deci locul trocului este luat de o marfa care, pe linga utilizarea sa normala (ca bun de consum sau de productie), servea drept instrument de schimb.

-1-

Fireste alegerea instrumentului de schimb nu se facea cu totul intimplator. Practic, este vorba de recunoasterea anumitor avantaje, reclamate de nevoi locale si limitate care, puteau fi satisfacute de o marfa oarecare, dar, cu frecventa relative

mare in procesul schimbului. Pe aceasta treapta istorica banii reprezinta un bun economic si nu luasera inca forma monetara si deci nu se deosebeau integral de celelalte bunuri.

Masurarea valorii marfurilor obisnuite va fi posibila prin stabilirea unui bun in calitate de etalon monetar. Bunul moneda- etalon trebuie sa fie durabil, pentru a conserva puterea de cumparare. Este necesar sa fie divizibil pentru a permite efecturea platilor si sa prezinte o valoare proprie, intrinseca.

Din toate bunurile care intruneau aceste calitati, metalele si aliajele se impun rapid datorita proprietatilor fizice, perfect adaptate celor trei functii ale monedei. Potrivit afirmatiilor lui Babilon, "Metalele, gratie calitatilor lor speciale, au ocupat tot locul, nemailasind animalelor si celorlalte bunuri decit amintirea traditionala a vechilor preponderente."

Initial au fost folosite metalele si aliajele comune (cupru, bronz, fier) ca monede, apoi au aparut metalele pretioase (aurul si argintul). In lumea orientala, monedele si-au facut aparitia in Mesopotamia si Asia Mica in sec II i.e.n. in forma initiala de lingouri de cupru si bronz, mai apoi de argint si aur. Grecia utilizeaza moneda de argint din sec VII i.e.n. Metalul cintarit si batut in pecete si piese de monede s-a impus schimburilor ca forma cea mai comoda si evoluata. Metalele, indeosebi cele pretioase, functionau ca monede, ele fiind utilizate si pentru alte scopuri. In Egiptul Antic folosirea metalelor sub forma de bani pentru a masura valoarea bunurilor se facea dupa greutate. In Asia si Chaldeea argintul era mai raspindit decit aurul. In Siria si Palestina, instrumentul de schimb, il constituia, atit metalul pretios, cit si arama, iar la fenicieni, celebri navigatori si negustori din

-2-

antichitate se utiliza mari cantitati de metale pretioase sub forma de bare sau lingouri.