Cauzele Evaziunii Fiscale

Srot De Nuca

Evaziunea fiscală reprezintă un fenomen economic şi social complex, căruia i-au fost dedicate o serie întreagă de studii. Evaziunea fiscală generează efecte directe în ceea ce priveşte volumul veniturilor fiscale, afectând în mod nemijlocit resursele mobilizate la bugetul public, şi implicit interesul public, prin diminuarea capacităţii de a satisface nevoile publice ale colectivităţii.

Conform legii nr 87/1994, republicată, cu modificările ulterioare, evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili.

Evaziunea fiscală este influenţată de o serie de factori ce acţionează într-o mai mare sau mai mică măsură asupra comportamentului fiscal al contribuabililor. De gradul în care aceşti factori se manifestă depinde adoptarea unor măsuri de prevenire şi combatere a acestui fenomen negativ. În rândul acestor factori putem enumera pe cei economici, politici, psihologici, etc.

Factorii sociali se răsfrâng în mod direct asupra comportamentului fiscal al individului. Mediul social reprezintă un factor potenţator al unor astfel de manifestări. Individul împrumută în comportamentul său anumite atitudini ce se mulează pe obiectivele sale. Aşadar, factorul social are rolul de suport în comportamentul fiscal al individului. Economicul are profunde reverberaţii asupra socialului, iar indivizii vor căuta să manifeste numai acele comportamente sociale general acceptate de societate, iar dacă practicile evazioniste sunt tolerate de către societate vom identifica un număr mare de indivizi ce prezintă acest comportament.

Factori psihologici. Omul prin natura sa este ”programat” pentru autoconservare. Perceperea impozitelor de către stat este privită cu oarecare reticenţă de către cetăţeni. Individul va identifica şi fructifica orice lacună a sistemului fiscal, exploatând-o în favoarea sa. Dacă această lacună nu există, individul va încerca să o creeze. Pe fundal psihologic, evaziunea fiscală se fundamentează pe înclinaţia individului de a păstra cât mai mult din veniturile obţinute prin orice mijloace, uneori chiar ilegale. Factorul psihologic prezintă o importanţă deosebită în combaterea fenomenului evazionist.

Factorii economici pot determina o creştere sau o diminuare a fenomenului evazionist. Activitatea economică are drept principal obiectiv, pe lângă satisfacerea nevoilor indivizilor, şi asigurarea unui grad ridicat de bunăstare socială. În vederea asigurării acestui obiectiv, statul prelevează o parte din veniturile populaţiei sub formă de impozite şi taxe, ce au un anumit grad de influenţă asupra comportamentului indivizilor. Cu cât nivelul acestor contribuţii obligatorii este mai mare, cu atât tentaţia şi practicarea evaziunii este mai ridicată. Întotdeauna indivizii vor dori să păstreze cât mai mult din veniturile lor în defavoarea statului, deşi acesta este cel care le oferă posibilitatea obţinerii acelor venituri.

Factorii politici şi legislativi au o importanţă deosebită în domeniul fiscal. Politicul este factorul care imprimă o anumită direcţie politicii fiscale a statului, tot el este cel care ”furnizează” cadrul de reglementare în toate domeniile vieţii sociale. Dorinţa de combatere a acestui fenomen se manifestă prin voinţă politică materializată în reglementări legale. Factorii legislativi devin aşadar complementari celor politici. Adoptarea noii legi privind combaterea evaziunii fiscale ne apare ca o voinţă politică de contracarare a acestui fenomen negativ ce dobândise o manifestare din ce în ce mai accentuată.

Înţelegerea factorilor ce manifestă influenţă asupra gradului de evaziune fiscală constituie principalul obiectiv în vederea perfecţionării cadrului legislativ necesar combaterii evaziunii fiscale. Ponderea acestor factori în comportamentul fiscal al cetăţenilor diferă de la un individ la altul, de la un stat la altul, substratul fiind unul de natură socio-culturală, dublat de unul politico-statal.

Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple – excesivitatea sarcinilor fiscale; insuficienţa educaţiei cetăţeneşti şi educaţiei fiscale a contribuabililor, precum şi excesul de zel al organelor fiscale, predispune uneori la exagerări.

• Sistemul legislativ fiscal care, pe lângă faptul că este incomplet, prezintă numeroase goluri, imprecizii şi chiar ambiguităţi, ceea ce face ca eventualul contribuabil evazionist să aibă un spaţiu larg de manevră în încercarea sa de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale legale;

• Psihologia contribuabilului şi insuficienţa educaţiei fiscale şi civice a acestuia;

• Eludarea fiscală, aceasta fiind diferită de la o categorie socială la alta, în funcţie de natura şi provenienţa veniturilor ori averii supuse impunerii, de modul concret de stabilire a materiei impozabile, de modul de organizare a controlului fiscal şi alţi factori specifici. Dintre toate categoriile sociale, salariaţii sunt aceia care dispun de cele mai reduse posibilităţi de eludare a fiscului, deoarece impunerea acestora se face pe baza unui terţ – a întreprinzătorului. În acelaşi timp, industriaşii, comercianţii, liber profesionişti beneficiază din plin de posibilităţi de eschivare de la impozit, pe care le oferă impunerea pe bază de declaraţie;

• Desfăşurarea de activităţi nelegale (sub aspectul obţinerii autorizaţiei de funcţionare sau a respectării obiectului de activitate declarat);

• Refuzul sau tergiversarea obligaţiilor fiscale corect determinate;

• Conducerea incorectă sau incompletă a evidenţelor privind determinarea cheltuielilor, veniturilor şi a obligaţiilor fiscale.