Cercetarea impactului obligatiilor fiscale ale întreprinderii asupra performanței financiare

ABSTRACT

Performanța financiară este obiectivul oricărei entități economice, indiferent de domeniul in care activează. Din perspectiva procesului de luare a deciziilor, taxa corporativă este inclusă în ecuația performanței financiare. Prin urmare,informatiile despre impozitul pe profit devin relevante pentru luarea deciziilor în ceea ce privește forma de organizare, reinvestire și altele. În acest context, planurile noastre de cercetare identifică o relație între impozitul pe profit și performanțele financiare ale unei entități. În acest sens, au fost construite două modele econometrice care arată că rata efectivă de impozitare trece testele de semnificație și influențează indicatorii de performanță intr-un mod negativ.

Introducere

Într-un mediu economic dominat de globalizare și turbulențe, guvernele și entitățile economice au obiective opuse. Guvernele sunt interesate de atragerea de resurse la bugetul de stat și de investitori, în timp ce companiile sunt orientate către performanța financiară și, implicit, reducerea impozitelor și taxelor. Astfel, sistemul fiscal este interfața dintre guverne și entități economice în abordarea lor de a crea și a îmbunătăți performanța, atat la nivel macroeconomic și microeconomic.

Sistemul fiscal al unei țări și implicit nivelul de impozitare existent reprezintă un factor cheie pentru o decizie de investiție. Globalizarea poate genera presiuni asupra guvernelor prin reducerea impozitării, astfel încât țările lor să rămână atractive (Matei și Pârvu, 2010). Din această perspectivă, considerăm că sistemul fiscal trebuie construit într-un mod care să asigure stabilitatea și sustenabilitatea financiară, precum și dezvoltarea unei culturi a performanței financiare în toate entitățile economice care operează în țară. Impozitul pe profit reprezintă una dintre principalele surse de venit pentru bugetul de stat, dar și un un factor important de influență în procesul decizional de investiții de capital într-o anumită țară.

În funcție de nivelul real al ratei de impozitare, investitorii potențiali vor fi afectați de nivelul ridicat și, prin urmare, va explora alte oportunități de a investi în țări ale căror sisteme fiscale sunt mai relaxați. Din această perspectivă, impozitul poate fi considerat un factor care contribuie la intrările și ieșirile de capital național.

Lucrarea este structurată după cum urmează: prima secțiune prezintă abordări conceptuale despre impozitul pe profit, prin referire la literatura de specialitate. A doua și a treia secțiune includ metodologia de cercetare și rezultatele acesteia. Ultima secțiune este dedicată concluziilor finale ale cercetării.

2. LITERATURE REVIEW

Din punct de vedere conceptual, impozitul pe profit are o abordare multidimensională. Primul dimensiunea consideră plătitorii de impozite corporative, permițând ulterior analiza modului în care această taxă impactul asupra procesului de luare a deciziilor la nivelul entității economice. Randolph (2006) consideră că forța de muncă este cea pe care se reflectă această taxă. Cea de-a doua dimensiune a abordării impozitului pe profit se bazează pe impactul pe care îl are asupra acesteia companiile sunt finanțate și pe costul capitalului împrumutat. Alegerea companiei pentru o finanțare soluția este influențată de politica lor privind costurile generate de tipologia sursă de finanțare, adică surse proprii și surse împrumutate. Oricare ar fi opțiunea pentru finanțare tipologia sursă este, compania va suporta un cost reprezentat de dividende, în cazul finanțare din surse proprii sau dobândă, dacă au ales cele împrumutate. În acest sens, decizia conducerii asupra tipologiei sursei de finanțare va trebui să ia în considerare impozitul problemele și impactul asupra poziției financiare și a performanței financiare a companiei.

Modigliani și Miller (1963) au analizat comparativ două entități din aceeași clasă de risc, dar finanțate în mod diferit: o sursă externă opțională, iar cealaltă pentru auto-finanțare. rezultatele au arătat că, tocmai din cauza deductibilității cheltuielilor cu dobânzile, prima formă de finanțarea poate fi mai avantajoasă și, de asemenea, că această îndatorare poate conduce la o rată mai mare a dobânzii rentabilitatea financiară. Cu toate acestea, în prezența impozitării, costul mediu al capitalului depinde de: pe lângă ratele de actualizare utilizate, cu privire la cota de impozitare, dar și pe ponderea datoriilor în capital structura. Modelul propus de ei a fost testat de Peles și Sarnat (1979). Prin testarea statistică modul în care impactul impozitării a fost reflectat, autorii au ajuns la concluzia că politica de finanțare iar deciziile de afaceri pentru adoptarea unor surse pentru acoperirea nevoilor monetare au fost strâns legate de reglementările adoptate la acel moment. Un studiu similar a fost realizat de Țâțu (2006), care a calculat valoarea costului capitalului împrumutat atât în prezența, cât și în absența impozitării. Rezultatele testelor au arătat că costul lucrărilor de capital împrumutat strâns cu impozitul pe profit împreună cu alți factori identificați: ponderea dobânzii deductibile cheltuielile în total cheltuieli cu dobânzile sau nivelul cotei de impozitare. Astfel, ca ponderea deductibile dobânda este mai mare și crește rata impozitului, costul capitalului este modificat în jos.

Autorul susține, de asemenea, că valoarea unei firme îndatorate este mai mare decât cea a unei firme nelegate ca urmare a economiei fiscale și că structura financiară influențează valoarea firmei. mai mare valoarea firmei, cu atât este mai mare valoarea datoriilor financiare. O dimensiune interesantă a impozitului pe profit ține de povara fiscală a economiei entități. Rezultatele unei cercetări efectuate de Vintilă et al (2011) pe un eșantion de 40 Companiile românești au arătat că, pentru anul 2009, rata medie efectivă de impozitare a fost de 16,88% mai mare decât cea legală de 16%. Această diferență se explică prin introducerea unui a taxa minimă începând cu 1 mai 2009 datorată de contribuabili chiar și atunci când a fost înregistrată o taxă pierderi, precum și prin ajustări fiscale ale rezultatului contabil în scopul determinării una impozabilă.