Combaterea Evaziunii Fiscale

Definirea evaziunii fiscale

Intotdeauna, evaziunea fiscala a fost condamnata de societate. Cu toate acestea, procesul de evaziune fiscala nu a putut fi stopat,permanent remarcandu-se o evidenta imbunatatire a sistemului de fraudare.

Evaziunea fiscală este capitolul cel mai aprofundat din dreptul fiscal atât de specialişti, cât şi de practicieni. Cu toate acestea, şi în pofida a tot ceea ce se scrie despre cauzele, modalităţiile, amploarea, controlul sau sancţiuniile privitoare la evaziunea fiscală, cuvintele care desemnează acest fenomen sunt imprecise, iar domeniul pe care-l explorează este incert. Ca atare, evaziunea fiscală, este o noţiune foarte dificil de precizat, în plus, nu există o definiţie legală (la noi ca şi în alte ţări, vezi cazul Franţei, spre exmplu) a fraudei fiscale.

Evaziunea fiscala e unul din fenomenele economico - sociale complexe de maxima importanta cu care statele de astazi se confrunta si ale carei consecinte nedorite cauta sa le limiteze cat mai mult, eradicarea fiind practic imposibila. Statul trebuie sa se preocupe sistematic si eficient de preintampinarea si limitarea fenomenului evaziunii fiscale. Statul prin puterile publice, poate si sa incite la evaziune fiscala, urmarind in principal doua scopuri: un scop "pozitiv" argumentat de dorinta de a stimula formarea capitalului si un scop "negativ" reflectat in sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip mafiot, cu tot cortegiul de consecinte.

Frauda fiscala este de doua tipuri: legala si ilegala.

Evaziunea fiscalã este rezultantã logicã a defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum şi a neprevederii şi nepriceperii legiuitorului a cãrui fiscalitate excesivã este tot atât de vinovatã ca şi cei pe care îi provoacã prin aceasta la evaziune.

Legislatia Romaniei privind evaziunea fiscala

Concepţiile evaziunii fiscale subînţeles frauduloase, este consacarată în statul nostru prin legea privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005, publicată în M. Of. Nr. 672/27.07.2005, care prevede că aceasta evaziune "este sustragerea prin orice mijloace, în întergime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetelor asigurărilor sociale de stat &#x015Fi fondurilor speciale extrabugetare, de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine având calitatea de contribuabili.

Evaziunea fiscală a fost definită ca faptă penală de art.1 din Legea nr.87/1994 şi constă în sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare, de către persoane fizice şi persoane juridice române sau străine, denumite contribuabili. Astfel, în art.2-3, se prevede că desfăşurarea de activităţi permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile va avea loc numai pe baza unei autorizaţii emise de organul competent sau a unui alt temei prevăzut de lege dar, şi obligaţia declarării organelor de control a bunurilor sau valorilor impozabile. De asemenea, potrivit art.4-5, contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile pe care le-au desfăşurat prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege şi să le declare cu sinceritate, reluându-se reglementările cuprinse în Legea nr.82/1991, privind contabilitatea.

În art.3 din aceastã lege sunt prevazute obligaţiile contribuabilului, şi anume:

• declararea în termen de 5 zile de la înregistrare a datelor în legãtura cu subunitãţile constituite în sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazii şi cu orice alte locuri în care se desfãşoarã activitãţi producatoare de venituri, bãncile şi conturile bancare în lei sau în valutã, indiferent de locul unde funcţioneazã, în ţarã sau în strãinatate

• declararea organului de control a bunurilor sau valorilor impozabile depozitate în orice alte locuri

• declararea oricãror schimbãri cu privire la sediu, filiale, depozite, conturi bancare în termen de 15 zile de la data când au avut loc. Declaraţia se va comunica organelor fiscale competente

• evidenţierea veniturilor realizate şi cheltuielilor efectuate din activitãţile desfãşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricãror alte documente prevãzute de lege

• plata la termen a sumelor datorate statului ca urmare a obţinerii de venituri, deţinerii de bunuri imobile sau mobile ori a desfãşurãrii de activitãţi supuse taxelor şi impozitelor

Infracţiunile de evaziune fiscală reglementate în art. 9-16 sunt următoarele:

- Refuzul de a prezenta organelor de control prevăzute de lege documentele justificative şi actele de evidenţă contabilă necesare pentru stabilirea obligaţiilor fiscale faţă de stat se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă da la 200.000 la 1.000.000. lei - art.9

- Întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau de evidenţă contabilă ori acceptarea unor astfel de documente, cu scopul de a împiedica verificările financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă de la 1.000.000 la 10.000.000 lei

- Sustragerea de la plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate statului prin neînregistrarea unor activităţi pentru care legea prevede obligaţia înregistrării în scopul obţinerii de venituri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. – art.11