Comerțul exterior

INTRODUCERE

Cele trei mari diviziuni istorice ale muncii (separare creșterii animalelor de agricultură, separarea meșteșugarilor și apariția unui singur grup - cel a negustorilor) a condus la apariția comerțului exterior. Secole d-ea rîndul comerțul exterior s-a dezvoltat nu numai cantitativ, ci și calitativ. Treptat, din sfera de circulație a mărfurilor comerțul exterior s-a transformat într-o parte foarte importantă a procesului de producție. În prezent comerțul exterior a devenit o componentă indispensabilă a economiei mondiale revenindu-i un rol semnificativ în dezvoltarea acestuia.

Comerțul exterior constituie totalitatea schimburilor comerciale externe (export, import și reexport) ale unei țări cu restul lumii. El include atît fluxurile de bunuri materiale, cît și serviciile. Comerțul cu servicii, care alcătuește circa 20% din valoarea totală a comerțului internațional este adeseori numit comerț invizibil. El include: transportul, turismul, telecomunicațiile, asigurările internaționale, transferurile curente etc. Comerțul cu mărfuri și comerțul invizibil se influențează direct și reciproc.

Orice țară, dezvoltată sau în curs de dezvoltare, este cointeresată de extinderea acestei importante sfere a economiei. Această sferă stimulează creșterea economică, oferă posibilitatea de utilizare a noilor realizări tehnologice ale altor națiuni, stimulează activitatea companiilor străine de investiție a capitalului, contribuie la obținerea mărfurilor care nu se produc în țară, ridică nivelul cerințelor consumatorilor și finalmente, contribuie la ridicarea nivelului de viață al populației autohtone.

RM la fel ca alte state, este cointeresată de extinderea comerțului exterior. Obiectivul țării este de ași găsi locul în diviziunea internaționlă a muncii și a deveni un participant real al Pieței Mondiale. Interesul RM față de comerțul exterior este evident, reeșind din rolul pe care îl are acesta în economia națională.

Scopul lucrării constă în analiza comerțului exterior la general și analiza științifică și propunerea recomandărilor de minimizare a problemelor comerțului exterior al RM, care caracterizează schimbările profunde în politica economică a statului.

Pornind de la scopul urmărit, sarcinile cercetării sunt:

- se analizează evoluția comerțului exterior, și stabilește rolul principal;

- se determină care este politica comerțului exterior și eficiența economică a acestuia;

- se trasează direcțiile și tendințele de dezvoltare ascendentă a comerțului exterior al RM;

Metodologia de cercetare. Abstractizarea științifică și analiza datelor.

Cuvinte-cheie: comerțul exterior, importul, exportul,

I. COMERȚUL EXTERIOR

1.1 Evoluția comerțului exterior

Comerțul exterior constituie exporturile și importurile unei țări. Comerțul exterior reprezintă cea mai veche formă de legături economice realizate între țări. La început, obiectul principal al tranzacțiilor comerciale l-a constituit schimbul de mărfuri cu grade diferite de prelucrare (începând cu cele primare agricole, de extracție și continuând cu cele manufacturate). El vizează deci fluxurile de mărfuri și servicii ale unei economii naționale cu străinătatea.

În epoca noastră, nici o țară, indiferent de mărimea sau bogățiile sale, nu-și poate asigura toate produsele de care are nevoie numai din producția proprie. Ca urmare, fiecare țară este nevoită să desfășoare o activitate de comerț exterior.

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, treptat, pe măsura apariției și dezvoltării mașinismului, se intensifică comerțul exterior cu mijloace de producție. Odată cu sporirea dimensiunilor economiei de piață, apare și se dezvoltă în mod logic fluxul de capital. În secolul al XX-lea - mai ales în a doua jumătate - dinamica exportului de capital este mai rapidă, în comparație cu exportul de mărfuri. În ultima perioadă a secolului al XX-lea serviciile informaționale, de telecomunicație ș.a. își sporesc și ele ponderea în cadrul tranzacțiilor internaționale. Astfel, comerțul exterior contemporan poate fi definit ca fiind totalitatea legăturilor, schimburilor și tranzacțiilor de export-import dintre țările lumii.

El cuprinde:

- circulația internațională de mărfuri;

- circulația internațională a serviciilor;

- fluxurile internaționale de tehnologii și ale rezultatelor cercetărilor științifice;

- fluxurile internaționale de credit și financiare;

- cooperarea și specializarea în producție;

- fluxurile internaționale de forță de muncă.

Extinderea schimburilor externe are la bază adâncirea diviziunii sociale a muncii și evoluția dezvoltării forțelor de producție. Pe măsura dezvoltării economice și sociale generale s-au constituit diverse teorii și modele cu privire la rolul și importanța comerțului exterior în viața societății umane.