Conținutul Economic al Finanțelor

1.1 Necesitatea finanţelor publice

Finanţele reprezintă acele relaţii sociale,de natură economică,în formă bănească,ce apar în procesul repartizării produsului intern brut,în legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi atribuţiilor statului.

Alfel spus,finanţele desemnează un anumit tip de relaţii economice,si anume relaţii de repartiţie a produsului intern brut,a căror naştere se află într-o strânsă legătură cu existenţa statului şi a economiei băneşti.Apariţia statului şi a forţei sale publice a generat instituirea finanţelor publice.

Pentru a putea exista si îndeplini sarcinile sau atribuţiile ce-i revin ca entitate administrativ-politică autonomă,în cadrul organismului economico-social,pentru a putea exercita multiplele sale funcţii socio-economice,prerogativele speciale pe care le are în acest domeniu,precum şi rolul de întreprinzator,investitor,gestionar al avuţiei sociale,manager al economiei naţionale în ansamblu,de instrument activ care asigură organizarea şi exercitarea puterii publice instituţionalizate pe plan naţional,respectiv cadrul legislativ si instituţional necesar desfaşurării normale a activitaţii economico-sociale,condiţii egale sau similare de manifestare a liberei iniţiative a agenţilor economici în procesul luptei de concurenţă,de arbitru legal între interesele tuturor membrilor societaţii,pentru îndeplinirea obiectivelor politicii sale,statul trebuie să dispună permanent de importante fonduri băneşti,pe care să le poată folosi în conformitate cu nevoile pe care le are.

Aceste fonduri se formează pe seama repartizarii unei părţi a produsului intern brut şi sunt utilizate pentru finanţarea nevoilor sociale,atât de interes nţional,general,cât si a celor de interes local.

Existenţa finanţelor este,aşadar,indispensabil legată de existenţa organizării politice,juridice şi economice a statului,în cadrul căruia se realizează comunitatea de viaţă a unui popor,adică de existenţa acelei instituţii suprastructurale,care face posibilă convieţuirea sau coabitarea mai multor indivizi.

Necesitatea constituirii unor fonduri de resurse financiare permanente la dispoziţia statului ,în vederea îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale,s-a resimţit de-a lungul timpului la toate statele,indiferent de nivelul lor de dezvoltare economica,de structura de ramură a acestora,de orânduirea sociala etc.

În decursul evoluţiei sale,natura si funcţiile statului au cunoscut modificări esenţiale,rolul său extinzându-se,într-o măsură mai mare sau mai mică,de la cel de organizator şi apărător al bunei desfaşurări a activităţilor economico-sociale pe plan intern şi extern,la cel de gestionar al unei parţi din cererea şi oferta de factori de producţie,de partener la operaţii de schimb,de emiţător unic de monedă şi distribuitor de venituri şi servicii non-marfare,de responsabil cu executarea bugetului naţional public,de factor al orientăriişi promovării creşterii sau dezvoltării economice,de asigurator al protecţiei sociale a categoriilor de populaţie vulnerabile,defavorizate sau dependente,ca urmare a riscurilor socio-economice la care acestea sunt expuse etc.

Evoluţia rolului si funcţiilor statului se reflectă,desigur,si în modul de constituire,repartizare şi utilizare a resurselor financiare necesare existenţei şi funcţionării sale.Pentru ţările cu economii precare sau care se află în plin proces de restructurare ori de tranziţie spre economia de piaţă,situaţie în care se află, de fapt, şi ţara noastră în prezent,problema constituirii fondurilor financiare necesare asigurării dezvoltării lor este relativ mai complexă decât pentru ţările având un nivel ridicat de dezoltare economică.

Acest lucru se explică,printre altele,prin faptul că asigurarea constituirii resurselor financiare necesare existenţei şi funcţionării lor este mult mai costisitoare,mai greu de suportat sau mai dificil de susţinut din punct de vedere economic în ţările cu economii sărace.

Analizarea necesităţii constituirii unor resurse financiare permanente la dispoziţia statului evidenţiază faptul că,pe măsură ce creşte cuantumul acestor fonduri publice băneşti,cresc şi posibilităţile autorităţilor de stat de satisfacere a nevoilor sociale mereu crescânde.Acest lucru se datorează faptului că transferurile de resurse financiare de la fondurile publice către diverşi beneficiari amplifică disponibilităţile băneşti ale acestora,respectiv posibilităţile de dezvoltare şi de consum sociale.Dimpotrivă,insuficienţa unor resurse băneşti mobilizate la dispoziţia statului atrage dupa sine incapacitatea acestuia să asigure ântreţinerea şi funcţionarea instituţiilor sale,să-şi îndeplinească rolul şi atribuţiile pe care acesta le are.

Finanţele nu pot exista în afara relaţiilor băneşti.Numai în cadrul relaţiilor economice organizate şi desfăşurate cu ajutorul banilor este posibilă mobilizarea anumitor resurse băneşti la dispozişia statului şi repartizarea lor în conformitate cu nevoile reale ale acestuia.Explicaţia constă,printre altele,în faptul că viaţa economică,în ansamblul ei,toate relaţiile economice în cadrul acesteia,deci inclusiv relaţiile de repartiţie care fac obiectul finanţelor(relaţii financiare),se organizează şi se desfăşoară cu ajutorul banilor(banii fiind una dintre formele valorice ale acestor relaţii).

Prin funcţiile economic-sociale pe care ei le îndeplinesc(de mijlocitor sau intermediar al schimburilor;de etalon sau instrument general de măsurare a valorilor sau acţiunilor economice,de mijloc de plată,utilizaţi la plata efectivă a mărfurilor,a serviciilor sau la plata salariilor,a pensiilor,a ajutoarelor sociale,la achitarea impozitelor,a unor rente sau taxe;de mijloc de rezervă sau economisire),banii facilitează desfăşurarea actelor de vânzare-cumpărare,legăturile dintre producţia şi circulaţia mărfurilor,dintre ramurile şi subramurile economiei,respectiv procesul formării,repartizării şi utilizării produsului social.

Fără îndeplinirea de către bani a funcţiilor pe care aceştia le au,viaţa economică în integritatea ei nu ar fi posibilă,în sensul că relaţiile economice în toată complexitatea lor,inclusiv relaţiile finaciare,nu ar putea exista.

Cu alte cuvinte,se poate spune că finanţele se prezintă sub formă bănească,însă nu toate relaţiile băneşti sunt finanţe,ci numai acelea cu ajutorul cărora statul,regiile autonome,societăşile comerciale,unităţile cooperatiste işi constituie,repatizează şi utilizează fondurile lor băneşti.Trăsătura caracteristica a finanţelor constă în aceea că resursele băneşti mobilizate la fondurile băneşti nu presupun din partea statului acordarea unor contraprestaţii directe,imediate sau individualizate.

Bunăoară,sumele plătite ca impozite,taxe,contribuţii nu sunt rambursabile în mod direct,adică nu presupun un contraserviciu direct şi imediat din partea statului.Impozitele încasate de la populaţie au însă un caracter reversibil(restituibil),revenind ăntregii populaţii;de asemenea,sumele primite de unele persoane fizice de la bugetul de stat,de la bugetele locale sau de la bugetul asigurărilor sociale sub formă de burse,pensii,diferite indemnizaţii şi ajutoare sunt definitive ,nerambursabile.