Control Financiar Preventiv

CONTROLUL FINANCIAR

Controlul este funcţia managerială de măsurare şi corectare a performanţelor activităţii subordonaţilor, pentru ca planurile şi obiectivele organizaţiei să fie realizate.

Controlul reprezintă acţiunea de stabilire a exactităţii operaţiunilor materiale, care se efectuează anticipat executării acestora, concomitent sau la scurt interval de la desfăşurarea operaţiunilor. Controlul constă în a verifica dacă totul a fost efectuat în conformitate cu programul fixat, după ordinile date şi principiile stabilite. De asemenea, poate fi considerată o acţiune de control, supravegherea sistematică şi continuă a unei activităţi. Controlul se poate exercita personal sau cu ajutorul unor aparate speciale de control.

Controlul financiar - componentă a controlului economic are ca obiectivitate cunoaşterea de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale şi financiare, de către societăţile comerciale, publice, modul de realizare şi cheltuire a banului public, urmăreşte asigurarea şi consolidarea echilibrului financiar, asigurarea eficienţei economico-financiare, dezvoltarea economiei naţionale. Instrument al politicii financiare a statului, controlul financiar reprezintă un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea legalităţii. Controlul financiar are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fără o justificare economică, de a asigura profit sporit în folosirea resurselor materiale, financiare şi de muncă.

Prin acţiunea de control financiar se stabileşte dacă activitatea economică şi financiară este organizată şi se desfăşoară conform normelor, principiilor şi regulilor stabilite. Cunoaşterea şi perfecţionarea activităţii economice şi financiare presupune o cale ştiinţifică de cercetare şi acţiune, un sistem metodologic cu ajutorul căruia să se oglindească realitatea, egalitatea şi eficienţa. Momentul esenţial al procesului de control îl constituie cunoaşterea. Orice operaţie sau activitate economico-financiară se cercetează nu numai în sine, ci în raport de un criteriu sau o bază de comparaţie. Criterii de comparaţie :

- comparaţii în funcţie de un criteriu prestabilit prin previziuni, norme, sarcini, prognoze, scopuri

- comparaţii cu caracter special între variante de eficienţă cu cele realizate

- comparaţii în spaţiul extern: între secţiile de producţie

- comparaţii în timp : exemplul anul 2008 şi anul 2009

Toate comparaţiile pentru a fi reale trebuie să fie omogene, calculate şi exprimate după o metodologie unitară. Metodologia de control utilizează atât pe căi şi modalităţi proprii de acţiune, cât şi instrumente metodologice ale altor discipline ştiinţifice (analiza economică, matematică contabilă, organizarea şi conducerea unităţii, drept, informatică, etc.).

1.1 FUNCŢIILE CONTROLULUI FINANCIAR

Controlul financiar îndeplineşte unele funcţii şi anume: funcţia de evaluare, preventivă, de documentare recuperatorie şi o funcţie pedagogică.

1. Funcţia de evaluare. Cuprinde acte şi operaţiuni de estimare a situaţiei de facto, comparative cu cea de juro, realizările obţinute în raport cu obiectivele şi scopurile prestabilite. De asemenea, prin intermediul acestei funcţii, pe lângă constatarea stării reale, se efectuează şi o apreciere a performanţelor unei acţiuni economice, precum şi a unor entităţi organizate ca persoane juridice.

2. Funcţia preventivă. Constă într-o serie de măsuri luate de către organele de control, în vederea evitării şi eliminării unor fraude, înainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea şi anularea cauzelor care le generează sau favorizează. Prin această acţiune, controlul are sarcina de a opri actele şi operaţiunilor care nu sunt legale, în faza de angajare a societăţii comerciale de consiliu de administraţie al acesteia. În acest sens, acţiunea preventivă se manifestă înaintea emiterii actelor sau efectuării operaţiunilor, astfel încât să se prevină eventualele prejudicii. Prin intermediul acestei funcţii, pe lângă legalitatea actelor şi operaţiunilor se mai urmăreşte oportunitatea, necesitatea şi economicitatea acestora.

3. Funcţia de documentare. Permite cunoaşterea proceselor care au loc în activitatea economică a rezultatelor activităţii din structurile economice, relevarea fraudelor şi depistarea cauzelor acestora, precum şi identificarea acţiunilor eficiente pentru a fi generalizate. Astfel, controlul participă nemijlocit la actul de conducere, furnizând date şi informaţii pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare.