Controlul financiar al statului

Având în vedere consideraţia exprimată în doctrină, conform careia necesitatea unui control administrativ asupra administraţiei publice nu se studiază numai la dreptul administrativ, ci şi la alte ramuri de drept, precum dreptul financiar, apreciem ca fiind util a se face referiri la controlul financiar şi instituţiile indrituite, conform legii, sa-l efectueze, cu atat mai mult cu cât acest control vizează în acelaşi timp şi instituţiile administraţiei publice, cât şi alte institutţi publice şi celelalte personae juridice.

Controlul financiar este definit ca o componentă a controlului economic bazat pe asigurarea echilibrului financiar şi realizarea eficienţei economico – financiare, având drept obiect actele şi operatiunile emise sau înfăptuite de agenţii economici, instituţiile publice, precum şi alţi participanţi la viaţa economico – financiară a statului.

Având în vedere aceste considerente, în cursul efectuării controlului, subiectul activ are ca obiectiv urmărirea măsurii în care actele şi operaţiunile care fac obiectul examinării îndeplinesc conditţile de legalitate, operativitate, eficienţă, economicitate şi realitate.

Acest control se realizează sub diferite forme. Astfel, după criteriul momentului în care se efectueaza în raport de actele şi operaţiunile supuse verificarii, exista control financiar preventiv, concomitent şi ulterior. Primul este un control specializat prin care se urmăreşte să se prevină înregistrarea fenomenelor negative şi disfuncţionalitatea în economie prin încălcarea dispoziţiilor legale. Acesta se exercită de către conducatorul compartimentului finaciar-contabil, ale carui atribuţii şi răspunderi sunt reglementate de Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Legea nr. 82/1991 Legea contabilităţii şi Hotararea Guvernului nr. 720/1991 privind aprobarea Normelor de organizare şi exercitare a controlului financiar elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Se supun controlului financiar preventiv documentele şi operaţiunile ce se referă la drepturi şi obligaţii patrimoniale ale unităţii în faza de angajare şi de plată în raport cu alte persoane juridice şi fizice. În functie de specificul activităţii financiare, documentele ce contin operaţiuni supuse acestei forme de control se stabilesc de conducerile organelor centrale şi locale ale autorităţii executive.

Controlul concomitent se exercită în timpul desfăsurării proceselor economice şi financiare, simultan cu efectuarea actelor şi operaţiunilor legate de aceste activităţi, cu scopul de a interveni pentru corectarea, diminuarea sau eliminarea deficienţelor şi ilegalităţilor, realizându-se din interiorul unităţii, având ca urmare consemnarea datelor culese într-un registru de control.

Controlul ulterior este cel exercitat după ce actele şi operaţiunile economico-financiare au fost executate, realizându-se atât de organele proprii, cât şi de cele din afara unităţii prin acţiuni periodice. Ţinând seama de alte criterii de delimitare a controlului, acesta se mai clasifică, dupa sfera de activitate în intern, când se efectuează pe baza dispoziţiilor din interiorul unităţii sau extern, când se bazează pe documentele existente la alte unităţi.

După modul de concretizare, există control direct, control indirect, control de drept sau control de fapt, iar după oraganele care îl execută se clasifică în control financiar ierarhic, control de gestiune sau control de executie. De asemenea, controlul poate fi permanent sau periodic, total sau parţial.

Activitatea de control se consemnează în anumite documente, cum ar fi raportul de control, actul de consemnare a contravenţiilor, notă de prezentare a raportului de control, notă de expunere a concluziilor, în care se înscriu constatarile celui ce controlează.

De principiu, actul de control financiar este actul administrativ întocmit în urma unei acţiuni de control de un organ al statului cu atribuţii de control financiar la o societate comercială ori o instituţie publică şi cuprinde rezultatele verificării legalităţii operaţiunilor în urmatoarele domenii: plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor; respectarea disciplinei financiar-contabile şi valutare, respectarea normelor de comerţ referitaore la gestiunea patrimoniului, admistrarea banului public.

Cadrul general al organizării şi exercitării controlului financiar realizat de structurile guvernamentale este aprobat prin Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar de stat şi a Gărzii Financiare, Hotărârea Guvernului nr. 553/2007 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii financiare, Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, Legea nr. 672/2002, privind auditul public intern, Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Cum se poate observa, organizarea controlului financiar al statului a fost stabilită prin prevederi legale distincte, atât pentru activitatea desfăşurată în cadrul guvernamental, cât şi pentru cea desfăşurată în sfera de activitate a legislativului.

Controlul financiar al statului din sfera de acţiune a executivului este în esenţa lui un control administrativ, derivat din sarcinile deosebit de complexe şi variate ce revin puterii executive. Controlul guvernamental are un caracter atât preventiv cât şi ulterior vizând întreaga activitate economico-financiară a sectorului public al economiei, respectiv: regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale cu caracter majoritar de stat, instituţii publice etc., precum şi raporturile întreprinderilor private cu societatea şi cu bugetul statului.