Cooperativele de credit - băncile populare în lume și în România

CAPITOLUL 1

EVOLUTIA BANCILOR POPULARE ÎN LUME

1.1 Contextul aparitiei cooperativelor de credit în lume

Ideea cooperarii bancare a aparut în secolul al XIX-lea, ca o miscare împotriva capitalismului si s-a dezvoltat începând cu secolul al XX-lea.

Deoarece în domeniile agricol, artizanal si de sivicultura bancile comerciale nu acordau credite decât daca existau garantii, s-a ajuns la ideea de asociere a bancilor prin reunirea lichiditatilor si a economiilor de care dispuneau pentru a acordari mutuale de credite pe baza încrederii dintre bancile asociate.

1.2 Cooperative de credit în Franta

În Franta reteaua de banci de ajutor reciproc sau cooperativ era alcatuita,în principal, din urmatoarele tipuri de institutii:

1. Credit agricol mutual (Crédit agricole) – pentru agricultura, 95 de institutii

2. Banci populare – specializate în artizanat, 42 de banci

3. Credit mutual (Crédit mutuel) – orientat catre sfera privata, 23 de banci

4. Creditul cooperatist

5. Creditul maritim mutual.

Aceste institutii, în perioada aparitiei lor, beneficiau de monopol. Dar o data cu dezvoltarea pietei, acesta a disparut, iar aceste institutii au început sa concureze bancile comerciale. Totodata, ele beneficiau de anumite avantaje precum scutirea de impozite pe profit (pâna în 1980 pentru Crédit agricole) sau posibilitatea de a oferi librete cu dobânzi neimpozabile (libretul „albastru” acordat de Crédit mutuel).

Bancile populare au început sa se dezvolte abia la sfârsitul secolului al XIX-lea, când comerciantii, întrprinzatorii, producatorii particulari, notarii, farmacistii etc. au decis înfiintarea unei banci cu care sa îsi finanteze activele proprii. Acest tip de banca a aparut la 1878 sub numele de cooperativa si nu îi împrumuta decât pe deponenti. Mai târziu, în 1917, a aparut o lege care atesta existenta bancilor populare cu monopol asupra creditelor de reconstructie care ofereau o , rata a dobânzii redusa.

Pâna în 1966, bancile populare nu au putut colecta depozite, resursele lor fiind formate din parti de capital.

O puternica concentrare este specifica retelei de banci populare, care avea în structura sa peste 31 de banci regionale.

Creditul cooperatist în Franta s-a instituit prin decretul din 1938 conform caruia a aparut Casa Centrala de credit cooperatist, având ca misiune principala distribuirea catre cooperativele de consum si productie de credite de stat pentru ca acestea sa îsi poate finanta investitiile.

Activitatea de credit cooperatist este coordonata de Banca franceza de credit cooperatist care detine 35 de regionale devenite banci comune.

1.3 Cooperative de credit în Germania

Reteaua cooperatista „Raiffaiseen” s-a bazat pe principul solidaritatii religioase, societatile participante în aceasta retea având o responsabilitate nelimitata.

Reteaua de banci mutuale si cooperative era strusturata în doua ramuri:

1 Reteaua rurala „Caisses Raiffeisen”

2 Reteaua urbana „Volksbanken” cu denumirea de banci populare.

La începutul secolului al XIX –lea existau cooperativele parohiale care aveau functia de case de garantii mutuale. Cu timpul, aceste institutii s-au apropiat tot mai mult de forma bancilor, prin statutul juridic si modul lor de functionare. Treptat, responsabilitatea nelimitata si solidara a acestora este înlocuita cu responsabilitatea limitata la aporturile de capital. Însa aceasta retea de banci si-a pastrat caracterul difuz, rural pâna astazi. În acelasi timp, în centrele urbane s-a dezvoltat reteaua „Volksbanken”.

Cele doua retele au jucat un rol important în Germania în colectarea de depuneri si în acordarea de credite persoanelor particulare, comerciantilor si mestesugarilor.

În 1971, retelele „Raiffeisen” si „Volksbanken” s-au unit, formând banca Deutsche Genosenschaftsbank, cunoscuta azi si sub numele de DG Bank, una din primele banci germane. Are caracteristicile unei banci universale prin faptul ca colecteaza depuneri, gestioneaza mijloacele de plata, acorda credite, dar totodata DG Bank este specializata în activitatea „cu amanuntul”: clientela numeroasa, dar operatiuni de mica amploare.