Creația Monetară

1. CONCEPTUL DE EMISIUNE MONETARĂ

Prin emisiune monetară (bănească) înţelegem ansamblul operaţiunilor de confecţionare a semnelor băneşti, de păstrare a acestora la emitent în vederea punerii lor în circulaţie. În prezent, prin “emisiune monetară” înţelegem şi crearea disponibilităţilor în conturile bancare (bani de cont) prin operaţiuni bancare corespunzătoare (primiri de depuneri în vederea fructificării, acordării de credit în cont).

Efectul imediat al emisiunii băneşti este influenţarea volumului masei băneşti şi implicit a activităţii economice; problema principală care se pune este dimensionarea masei băneşti în concordanţă cu nevoile economiei şi în consecinţă, cunoaşterea procesului de creare a banilor ca premisă fundamentală în formularea obiectivelor politicii monetare.

Două concepţii au fost formulate referitor la crearea instrumentelor monetare, conform cărora băncile nu fac altceva decât să redistribuie fondurile degajate din economie ca disponibilităţi temporar neutilizate (nu creează nimic ci doar reintroduc mijloacele băneşti în economie pe calea creditului), precum şi capacitatea nelimitată a acestora de a credita economia şi de a creea disponibilităţi în cont (ele creează resursele de creditare prin simplul joc al înregistrărilor contabile, având posibilitatea creării banilor din nimic).

În realitate, o bancă privită izolat, nu poate (cu excepţia situaţiei in care se află în situaţie de monopol) să acorde credite mai mari decât resursele de creditare constituite din depunerile din contul clienţilor.

1.1 Emisiunea numerarului

Mecanismul de emisiune a bancnotelor

Presupunem existenţa unei bănci care are un capital de 100 milioane u.m., banca utilizând întreg capitalul pentru achiziţionarea activelor necesare funcţionării sale.

Banca încasează de la clienţii săi, sub formă de depuneri la vedere, 500 milioane u.m. Pe baza acestor resurse banca are posibilitatea să acorde credite clienţilor săi, de exemplu prin scontarea unor efecte de comerţ. Volumul creditelor acordate nu poate depăşi nivelul disponibilităţilor constituite de 500 milioane u.m. Profitul băncii va rezulta din diferenţa de dobândă plătită depunătorilor (ex 2%) şi dobânda percepută de prezentatorii la scont (ex 4%).

Bilanţul simplificat al băncii în urma operaţiunilor amintite va fi:

ACTIV PASIV

Active - 100 milioane u.m.

Portofoliu de efecte- 500 milioane u.m. Capital propriu- 100 milioane u.m.

Depuneri la vedere-- 500 milioane u.m.

Total- 600 milioane u.m. Total- 600 milioane u.m.

Banca poate duce o politică mult mai subtilă. Ea poate imprima bilete de bancă de 1000 milioane u.m., cu ajutorul cărora are posibilitatea scontării unui volum mult mai mare de cambii. Biletele de bancă nu reprezintă altceva decât angajamentul băncii de a asigura purtătorului o putere de cumpărare, banca având posibilitatea de a sconta un volum mult mai mare de efecte comerciale decât i-ar permite-o nivelul depozitelor constituite. Banca foloseşte astfel împrejurarea că nu toţi depunătorii se vor prezenta în acelaşi timp pentru a li se restitui fondurile.

Bilanţul băncii, în urma operaţiilor descrise va fi:

ACTIV PASIV

Active - 100 milioane u.m.

Rezerve pentru acoperirea 500 milioane u.m.

depunerilor

Portofoliu de efecte- 1000 milioane u.m. Capital propriu- 100 milioane u.m.

Depuneri la vedere- 500 milioane u.m.

Bilete de bancă în- 1000 milioane u.m.

circulaţie

Total - 1600 milioane u.m. Total - 1600 milioane u.m.

Procentul de acoperirre a biletelor puse în circulaţie este de 50%, emisiunea find aşadar avantajoasă pentru bancă, deoarece, cu aceleaşi resurse de creditare ea poate să sporească creditele acordate primind la scont un volum mai mare de efecte comerciale, mărindu-şi astfel profitul.

Clienţii băncii, în special cei ce prezintă cambii la scont, nu obiectează împotriva operaţiunilor respective, deoarece, în schimbul propriei hârtii (cambia), primesc o altă hârtie (bancnote) care din punct de vedere al circulaţiei, prezintă avantaje.